Decizia CCR nr. 123/2013Paragraful 34

3. Referitor la a treia întrebare, Arbitrul unic apreciază că toate actele normative contestate sunt strâns legate unul de celălalt, nu numai la nivel intelectual, ci şi la nivel material. Astfel, legătura cu cauza poate rezultă din faptul că un act normativ contestat este fie baza pe care a fost întemeiat actul normativ ce i-a urmat, fie consecinţa unui act normativ anterior. Atâta timp cât aplicarea actelor normative în vigoare la data exercitării opţiunii de cumpărare este înlăturată, atunci nu ar mai exista niciun motiv pentru a refuza transferul acţiunilor către reclamată, iar acest lucru ar lipsi de relevanţă contestarea actelor normative anterioare. Arbitrul unic precizează însă că acest fapt nu îl împiedică să considere că instanţa de control constituţional are nevoie de o imagine completă asupra înşiruirii de acte normative pentru a decide care dintre acestea este neconstituţional, dacă este cazul. În continuare, arată că, fără a aduce atingere poziţiei Curţii Constituţionale a României, opinia sa este aceea că cel puţin o parte din actele normative au legătură cu disputa în cauză, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare. De fapt, având în vedere Decizia nr. 766/2011, se poate considera că acele acte normative care nu mai sunt în vigoare pot fi supuse controlului Curţii Constituţionale, deoarece ele fac obiectul unui arbitraj în curs de desfăşurare şi, astfel, trebuie considerate ca producându-şi în continuare efectele. În concluzie, Arbitrul unic răspunde pozitiv la cea de-a treia întrebare şi consideră că, în cauza de faţă, legile şi ordonanţele contestate "au legătură cu soluţionarea cauzei" în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.