Decizia CCR nr. 123/2013Paragraful 114

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reţinut însă că, atâta timp cât acţiunile unor reclamanţi s-au aflat pe rolul jurisdicţiilor interne, acestea nu făceau să se nască niciun drept de creanţă, ci numai eventualitatea dobândirii unui bun. Potrivit acestei jurisprudenţe, o creanţă nu poate fi considerată un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, decât dacă ea a fost constatată sau stabilită printr-o decizie judiciară trecută în puterea lucrului judecat. (Hotărârea din 8 octombrie 2002 pronunţată în Cauza Fernandez-Molina Gonzales şi alţii împotriva Spaniei, Hotărârea din 6 octombrie 2005 pronunţată în Cauza Draon împotriva Franţei, paragraful 65).