Decizia CCR nr. 556/2013Paragraful 43

Curtea a conchis, aşadar, că textele criticate nu încalcă dreptul de proprietate, astfel cum acesta este reglementat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. O condiţie menţionată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru invocarea acestui text este existenţa unui bun, noţiune ce include atât "bunuri actuale", cât şi valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situaţii bine definite, creanţe. Pentru ca o creanţă să poată fi considerată o "valoare patrimonială", intrând sub incidenţa acestui text convenţional, titularul creanţei trebuie să demonstreze că aceasta are o bază suficientă în dreptul intern, pe care îşi legitimează "speranţa legitimă", sau existenţa sa este confirmată printr-o jurisprudenţă clară şi concordantă a instanţelor naţionale (a se vedea Hotărârea din 25 septembrie 2012, pronunţată în Cauza Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia împotriva României, pct. 82, sau Hotărârea din 28 septembrie 2004, pronunţată în Cauza Kopecky împotriva Slovaciei, paragrafele 35 şi 48-52, Hotărârea din 20 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza Pressos Compania Naviera - S.A. şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 31, şi hotărârile din 6 octombrie 2005, pronunţate în cauzele Draon împotriva Franţei şi Maurice împotriva Franţei, paragrafele 65-69, respectiv paragrafele 63-70).