Decizia CCR nr. 82/2013Paragraful 14

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât, în procedura plângerii împotriva rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, încheierea prin care s-a respins recuzarea nu mai poate fi atacată cu recurs nici separat, nici odată cu fondul, în condiţiile în care soluţia pronunţată de judecător în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală nu mai este nici ea supusă niciunei căi de atac. Face trimitere, în acest sens, şi la considerentele Deciziei nr. 299/2005, prin care Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004, reţinând următoarele: "Faptul că încheierea prin care s-a respins recuzarea nu poate fi atacată separat cu recurs nu aduce nicio atingere drepturilor procesuale ale părţii, câtă vreme această încheiere poate fi atacată odată cu fondul, instanţa superioară urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă."