Decizia CCR nr. 102/2013Paragraful 40

Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 102 din Legea nr. 188/1999 nu pot fi interpretate şi aplicate în mod necondiţionat, ci prin coroborare cu textele mai sus indicate din acelaşi act normativ, precum şi prin analiza circumstanţelor specifice fiecărui litigiu dedus soluţionării. În caz contrar, rezultatul constă în generarea în mod direct a unei stări de neconstituţionalitate, prin împiedicarea exercitării efective a dreptului de a fi ales, în afara oricărei reglementări exprese cu acest sens. Persoana care a deţinut funcţia publică de prefect sau subprefect, dar care şi-a exprimat voinţa în mod unilateral de renunţare la raporturile de serviciu, prin actul depunerii demisiei, se află astfel în imposibilitatea obiectivă şi efectivă de a-şi exercită tocmai dreptul în vederea căruia şi-a dat demisia - dreptul de a fi ales - fiind eliminată din cursa electorală datorită depăşirii termenului-limită reglementat pentru depunerea candidaturii. Or, aşa cum s-a arătat, nu aceasta a fost intenţia legiuitorului. Dispoziţiile de lege criticate instituie deja o dublă sancţiune pentru cazul în care prefectul/subprefectul nu le respectă: demiterea din funcţie, dacă acesta îşi depune candidatura sau participă la campania electorală fără a demisiona anterior celor 50 de zile înaintea datei alegerilor, respectiv nulitatea de drept a candidaturii sale, dacă s-a înscris în cursa electorală cu menţinerea calităţii sale de înalt funcţionar public.