Decizia CCR nr. 60/2013Paragraful 22

Proporţionalitatea este un alt criteriu de determinare a respectării cadrului constituţional de restrângere e exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi şi reprezintă relaţia de echilibru între situaţii, valori şi interese diferite, care să permită coexistenţa libertăţilor, armonizarea intereselor individuale cu interesul social. De aceea, principiul proporţionalităţii constituie o garanţie a drepturilor omului, în situaţia în care exercitarea acestora este restrânsă prin măsuri (arbitrare sau abuzive) impuse de autorităţile statului. Restrângerea drepturilor trebuie să fie adecvată şi necesară pentru realizarea obiectivului său şi nu poate să impună sarcini excesive asupra persoanei, astfel că, în consecinţă, trebuie să fie proporţională în efectul său asupra acesteia. Or, în speţa de faţă, măsura restrictivă a ocupării funcţiei publice nu respectă condiţia de proporţionalitate, întrucât scopul pentru care a fost dispusă este generic şi nu indică un anumit drept sau o libertate ca scop legitim. Prevederile de lege criticate instituie o condiţie de accedere la o funcţie publică ce nu asigură un just echilibru între interesul individual şi interesul general şi sunt de natură să restrângă în mod disproporţionat acest drept, aducându-i atingeri grave în mod substanţial. Desigur, întrucât nu există predeterminări legale ale principiului proporţionalităţii, sarcina de a stabili conţinutul acestui principiu revine instanţei de contencios constituţional.