Decizia CCR nr. 60/2013Paragraful 21

Dreptul de acces la o funcţie publică nu este unul absolut, însă limitarea sa poate fi admisă în măsura în care urmăreşte un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit. Restrângerea se justifică, în general, prin existenţa unor drepturi diverse şi în unele situaţii chiar contradictorii, respectiv interesul subiectiv al titularilor drepturilor fundamentate, pe de o parte, iar, pe de altă parte, interesul public sau necesitatea de a garanta drepturile fundamentale ale altor persoane. Raţionamentul şi proporţionalitatea presupun compararea intereselor, în aşa fel încât limitarea exerciţiului unui drept sau al unei libertăţi fundamentale să nu depăşească ceea ce este strict necesar pentru satisfacerea unui interes public sau apărarea drepturilor altor persoane. În acest sens se susţine că interdicţia reglementată de textele de lege criticate nu se justifică în mod obiectiv ca o măsură ce se impune pentru salvgardarea unui alt drept care, în absenţa acestei restricţii, ar fi grav compromis.