Decizia CCR nr. 60/2013Paragraful 53

Curtea constată că cerinţa specială prevăzută de art. 54 lit. i) din Legea nr. 188/1999 are natura unei interdicţii temporare de acces la o funcţie publică, impuse de legiuitor în considerarea rolului esenţial pe care funcţia publică o are în cadrul funcţionării statului. Funcţionarii publici au în competenţa lor atribuţii legale ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică, astfel că asupra lor nu trebuie să planeze nicio urmă de îndoială sub aspectul onestităţii, moralităţii şi profesionalismului. În acest sens, Curtea observă că Legea nr. 188/1999 conţine şi alte dispoziţii ce urmăresc acelaşi scop, cel al protejării intereselor Instituţiei publice şi al ocrotirii statutului funcţionarilor publici. Astfel, dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. m) , coroborate cu ale art. 54 lit. h) , reglementează sancţiunea administrativă a suspendării de drept a funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine. În cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie. Prin Decizia nr. 539 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 514 din 21 iulie 2011, Curtea Constituţională a statuat că finalitatea acestei măsuri constă în protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public.