Decizia CCR nr. 14/2013Paragraful 55

Potrivit preambulului Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007, raţiunea pentru care legiuitorul a gândit o asemenea modalitate de acces în magistratură constă tocmai în acoperirea numărului mare de posturi vacante temporar la instanţe şi parchete, fiind necesară crearea unui fond de rezervă cu posturi bugetate de judecător şi procuror. În considerarea acestui obiectiv, este pe deplin justificată încercarea de contracarare a fenomenului migraţionist al magistraţilor şi impunerea, în acest scop, a unei anumite perioade de timp în care magistratul să-şi exercite în concret funcţia pentru care a concurat, iar statul, în calitate de administrator al sistemului judiciar şi de gestionar al resurselor umane încadrate în acest sistem, în vederea bunei funcţionări a justiţiei, în general, să aibă siguranţa ocupării acelui post, până atunci vacant. Modificarea perioadei de interzicere a dreptului de transfer, delegare, detaşare sau promovare la alte instanţe sau parchete, de la 1 an la 3 ani, reprezintă opţiunea legiuitorului, orientată în funcţie de necesitatea reală de acoperire a numărului de posturi vacante existent în continuare la nivelul judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă acestea, pe fondul solicitărilor şi aprobărilor cererilor de transfer, detaşare etc. a persoanelor admise în magistratură în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. În lipsa unei asemenea interdicţii, s-ar fi creat posibilitatea eludării scopului şi finalităţii pentru care a fost gândită această modalitate de acces în magistratură, şi anume o cât mai bună funcţionare a sistemului judiciar şi administrare a justiţiei.