Decizia CCR nr. 12/2013Paragraful 54

Curtea observă că, în realitate, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că prin actele sale secundare, de aplicare a legii, prin care constată şi sancţionează săvârşirea unor fapte prevăzute de Legea audiovizualului nr. 504/2002, Consiliul Naţional al Audiovizualului operează o restrângere neconstituţională a exerciţiului dreptului la liberă exprimare şi a dreptului la informaţie. Or, Consiliul Naţional al Audiovizualului reprezintă unica autoritate în domeniul controlului serviciilor media audiovizuale şi are competenţa, potrivit art. 88 şi următoarele din Legea nr. 504/2002, de a constata şi sancţiona, prin personal de specialitate împuternicit în acest scop, încălcări ale prevederilor legii, precum şi ale deciziilor şi instrucţiunilor cu caracter normativ emise în baza şi pentru aplicarea acesteia. Potrivit art. 93 alin. (3) din legea criticată, actele Consiliului prin care sunt sancţionate încălcări ale prevederilor Legii nr. 504/2002 pot fi atacate direct la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, fără a fi necesară formularea unei plângeri prealabile, în termen de 15 zile de la comunicare. Prin urmare, persoana în cauză poate contesta legalitatea unui asemenea act administrativ al Consiliului Naţional al Audiovizualului, astfel că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate referitoare la o aşa-numită putere de lege pe care autorul excepţiei o atribuie actelor Consiliului.