Decizia ÎCCJ nr. 8/2022 (RIL)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție XI.I. Analiza condițiilor de admisibilitate XI.I.1. Regularitatea învestirii 45. Conform art. 514 din Codul de procedură civilă, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești. ... 46. În cauză, declanșarea mecanismului de unificare a jurisprudenței, prin intermediul recursului în interesul legii, a fost realizată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava, entitate care are calitate procesuală, în virtutea normei legale anterior enunțate. ... ... XI.I.2. Asupra admisibilității recursului în interesul legii 47. Conform art. 515 din Codul de procedură civilă, recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii. ... 48. Din cuprinsul acestui text normativ rezultă cele patru condiții legale ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil, și anume: sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești; dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; hotărârile judecătorești să fie anexate cererii. ... 49. Din analiza memoriului de sesizare cu recurs în interesul legii, precum și a documentelor atașate se apreciază că sunt îndeplinite cerințele formale de admisibilitate enunțate în precedent. ... 50. Preliminar argumentării acestei concluzii se cuvine a fi menționat și că, prin Decizia nr. 24 din 12 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 88/1/2021 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 29 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, în Dosarul nr. 1.174/103/2019, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, trebuie interpretat în sensul că încadrarea în concret a personalului angajat al serviciilor de urgență voluntare în condiții de muncă speciale se face în conformitate cu procedura prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, sau prin aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate, cu modificările ulterioare, și a Ordinului ministrului de interne nr. 283/2002 privind încadrarea personalului Ministerului de Interne în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții?“. ... 51. Statuând de principiu asupra raportului dintre cele două mecanisme de unificare a practicii judiciare, reglementate de art. 514-521 din Codul de procedură civilă, instanța supremă a reținut constant, în jurisprudența dezvoltată în materie, argumentul că cerința noutății consacrată de art. 519 din același cod trebuie privită ca unul dintre elementele de diferențiere între cele două mecanisme de unificare a practicii: dacă recursul în interesul legii are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită în rândul instanțelor judecătorești (control a posteriori), hotărârea preliminară are ca scop preîntâmpinarea apariției unei astfel de practici (control a priori). ... 52. Revenind la examinarea condițiilor de admisibilitate a prezentului recurs în interesul legii, este de amintit, în legătură cu cea dintâi cerință enunțată anterior, împrejurarea că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție trebuie să cuprindă indicarea unei reglementări susceptibile de interpretare diferită și care a generat o practică judiciară neunitară în aplicarea ei. ... 53. Din această perspectivă, potrivit actului de sesizare, problema de drept vizează interpretarea și aplicarea neunitară a art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 (prin raportare și la alte prevederi din legislația secundară considerate aplicabile). ... 54. În consecință, se poate reține că obiectul sesizării îl reprezintă o problemă de drept atrasă de interpretarea diferită pe care instanțele de judecată au dat-o unei norme juridice, astfel încât prima condiție de admisibilitate a recursului în interesul legii este îndeplinită. ... 55. Dezlegarea acestei probleme de drept controversate din practica instanțelor judecătorești răspunde scopului recursului în interesul legii, acela de a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii de către toate instanțele judecătorești și, în consecință, o jurisprudență predictibilă. ... 56. Cea de-a doua condiție de admisibilitate, privind dezlegarea diferită dată de instanțe asupra aceleiași probleme de drept, este îndeplinită, întrucât din cuprinsul hotărârilor judecătorești anexate actului de sesizare se reține că instanțele naționale au soluționat diferit aceeași problemă de drept. ... 57. De asemenea, sunt îndeplinite și ultimele două condiții de admisibilitate, la actul de sesizare fiind atașate hotărâri judecătorești rămase definitive și care privesc problematica ce formează obiectul sesizării. ... 58. Pentru argumentele expuse, constatând îndeplinite condițiile regularității învestirii, prin prisma dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, și fiind îndeplinite și condițiile de ordin formal, instituite de prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă, se apreciază că recursul în interesul legii este admisibil. ... ... ... XI.II. Analiza fondului recursului în interesul legii 59. Problema de drept care formează obiectul recursului în interesul legii, așa cum se degajă din orientările jurisprudențiale relevate, este aceea dacă dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, prin raportare la prevederile art. 1-3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, la dispozițiile art. 1 și art. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001, precum și la prevederile art. 2 din Ordinul ministrului de interne nr. 283/2002, permit încadrarea personalului angajat al serviciilor de urgență voluntare în condiții speciale de muncă. ... 60. În concret, este vizată situația persoanelor angajate cu contract individual de muncă în cadrul serviciilor de urgență voluntare, care s-au constituit la nivelul consiliilor locale, respectiv în cadrul serviciilor de urgență private, care s-au constituit la nivelul operatorilor economici și instituțiilor, în baza unei obligații legale, prevăzute de art. 32 alin. (3) din Legea nr. 307/2006, salariați care au solicitat în instanță încadrarea în condiții speciale de muncă în procent de 100% și emiterea unei dispoziții în acest sens de către angajatori. ... 61. În susținerea soluțiilor prin care s-a opinat că art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 trebuie interpretat în sensul că încadrarea personalului angajat al serviciilor de urgență voluntare în condiții de muncă speciale se face în conformitate cu procedura prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, se utilizează, ca argumente, faptul că nu poate fi extinsă sfera reglementărilor speciale aplicabile militarilor din serviciile de urgență profesioniste la alte categorii de persoane, ceea ce face ca activitatea personalului civil angajat al serviciilor de urgență voluntare să nu poată fi încadrată în condiții speciale de muncă în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001, nici direct și nici prin asimilare, încadrarea acestora în locuri de muncă în condiții speciale realizându-se exclusiv potrivit normelor generale reprezentate de Legea nr. 226/2006 și Legea nr. 263/2010, care impun pentru această situație obligativitatea stabilirii prin lege a locului de muncă și a activității, cu aplicarea metodologiei cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003. ... 62. Dimpotrivă, instanțele care au apreciat că art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 trebuie interpretat în sensul că încadrarea personalului angajat al serviciilor de urgență voluntare în condiții de muncă speciale se face prin aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001 și a Ordinului ministrului de interne nr. 283/2002 au considerat că „pompierii voluntari“ (angajații serviciilor voluntare de urgență) sunt ope legis încadrați în condiții speciale de muncă, întrucât, chiar dacă Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 vizează condițiile de muncă pentru cadrele militare în activitate, acest act normativ se aplică și personalului serviciilor voluntare de urgență, față de faptul că aceasta a fost opțiunea legiuitorului, astfel cum rezultă din conținutul art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, iar activitățile pe care le desfășoară personalul serviciilor voluntare de urgență coincid cu cele din Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001, fiind prevăzute ca locuri de muncă în condiții speciale pentru personalul serviciilor de urgență profesioniste. ... 63. Problematica supusă dezbaterii impune, cu titlu prealabil, succinta examinare a principiilor de organizare și funcționare a serviciului de urgență voluntar sau privat, în raport cu serviciul de urgență profesionist, precum și a statutului personalului civil care își desfășoară activitatea în cadrul serviciului de urgență voluntar, față de personalul militar și civil din cadrul serviciului profesionist. ... 64. Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, „Serviciile de urgență voluntare/private sunt structuri specializate, altele decât cele aparținând serviciilor de urgență profesioniste, organizate cu personal angajat și/sau voluntar, în scopul apărării vieții, avutului public și/sau a celui privat împotriva incendiilor și a altor calamități, în sectoarele de competență stabilite cu avizul inspectoratelor“. ... 65. Art. 32 alin. (3) și (4) din Legea nr. 307/2006 prevede obligația constituirii serviciilor de urgență la nivelul consiliilor locale (servicii voluntare), respectiv la nivelul operatorilor economici și instituțiilor (servicii private). În domeniul apărării împotriva incendiilor pot funcționa și servicii de urgență private constituite ca societăți. ... 66. Așa cum rezultă din chiar conținutul Legii nr. 307/2006, serviciile de urgență voluntare publice/private sunt complementare serviciilor de urgență profesioniste, constituirea lor având la bază „principiile complementarității răspunsului în situații de urgență, reducerii timpului de răspuns, principiul cooperării la nivel local și al implicării comunității“ [art. 33 alin. (3^1)]. ... 67. Art. 33 alin. (2) din același act normativ statuează faptul că serviciile de urgență profesioniste funcționează în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, potrivit unor reglementări specifice. ... 68. Organizarea și funcționarea serviciilor de urgență voluntare/private se stabilesc prin regulamente aprobate, după caz, de consiliile locale sau conducerile operatorilor economici și instituțiilor care le-au constituit, iar activitățile principale desfășurate de personalul serviciilor voluntare de urgență sunt reglementate de art. 34 și 37 din Legea nr. 307/2006, în timp ce principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste sunt reglementate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.492/2004 privind principiile de organizare, funcționarea și atribuțiile serviciilor de urgență profesioniste, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 885 din 28 septembrie 2004 (denumită, în continuare, Hotărârea Guvernului nr. 1.492/2004), serviciile de urgență profesioniste funcționând, ca inspectorate cu personalitate juridică, în subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență. ... 69. Există, așadar, un cadru normativ distinct de reglementare a organizării, funcționării, atribuțiilor și responsabilităților serviciilor de urgență profesioniste, pe de o parte, și private/voluntare, pe de altă parte, precum și o reglementare legală a raporturilor dintre cele două servicii, caracterizate de complementaritate. ... 70. Nici în ceea ce privește statutul personalului serviciilor de urgență reglementările nu se suprapun. ... 71. Hotărârea Guvernului nr. 1.492/2004 stabilește că personalul inspectoratelor provine din instituții de învățământ aflate în subordinea/coordonarea Inspectoratului General, alte instituții cu profil adecvat, acreditate potrivit legii, precum și din instituții specializate din străinătate, fiind constituit din pompieri militari și salariați civili, iar potrivit art. 20 alin. (1) din același act normativ, „Personalul inspectoratului cu atribuții de îndrumare și control, precum și cel de intervenție sunt învestiți cu exercițiul autorității publice“. ... 72. De asemenea, Legea nr. 121/1996 privind organizarea si funcționarea Corpului Pompierilor Militari caracterizează această instituție publică ca fiind de interes național, specializată în prevenirea și stingerea incendiilor și învestită cu atribuții de coordonare, control și acordare a asistenței tehnice în acest domeniu, în condițiile legii, constituită din mari unități, unități și subunități specializate, organizate pe principii militare. Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari face parte din structura organizatorică a Ministerului de Interne. ... 73. Statutul personalului angajat din serviciile de urgență voluntare este stabilit chiar de Legea nr. 307/2006, în capitolul IV, secțiunea a 3-a, având denumirea „Drepturi, indemnizații și despăgubiri ce se acordă personalului serviciilor de urgență voluntare sau private“, în al cărei conținut intră și art. 39 alin. (1) , a cărui interpretare unitară s-a solicitat și care prevede următoarele: Personalul angajat al serviciilor de urgență voluntare/private se încadrează în condiții de muncă similare personalului serviciilor de urgență profesioniste. ... 74. Interpretarea art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 și determinarea conținutului acestei norme trebuie făcute nu numai literal, ci și sistematic, în raport cu ansamblul reglementării căreia se subsumează, din care rezultă că similaritatea despre care face vorbire norma analizată se reflectă în aceea că legiuitorul, după enunțarea cu caracter general a similarității condițiilor de muncă, stabilește în mod expres drepturile cuvenite personalului serviciilor de urgență voluntare, angajat de consiliile locale, pe timpul intervențiilor sau în cazul operațiunilor de lungă durată (indemnizații pentru timpul efectiv de lucru la intervenții și la celelalte activități prevăzute în programul serviciului, antidot adecvat naturii mediului de lucru, hrană, asigurare pentru caz de boală profesională, accident ori deces produs în timpul sau din cauza îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin pe timpul intervențiilor, concursurilor profesionale, antrenamentelor ori altor misiuni specifice). ... 75. Această opțiune a legiuitorului decurge și din faptul că serviciile de urgență voluntare publice/private sunt, așa cum sa arătat anterior, complementare serviciilor de urgență profesioniste, fiecare dintre acestea beneficiind de reglementări proprii, specifice, care nu se suprapun. ... 76. În conformitate cu art. 6 alin. (1) din Codul muncii, „orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiții de muncă adecvate activității desfășurate, de protecție socială, de securitate și sănătate în muncă, precum și de respectarea demnității și a conștiinței sale, fără nicio discriminare“. ... 77. Deși problema încadrării locurilor de muncă în condiții speciale/deosebite/normale își are izvorul în raportul de muncă al salariatului, reglementarea generală în materie își are sediul în legislația asigurărilor sociale, întrucât o atare încadrare produce consecințe în planul drepturilor de pensie, cu condiția, ce trebuie realizată pe parcursul stagiului de cotizare, de a se reține și plăti contribuții de asigurări sociale diferențiate procentual după criteriul condițiilor de muncă. ... 78. A considera că prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 au semnificația unei încadrări ope legis în condiții speciale de muncă a activității personalului angajat în cadrul serviciilor de urgență ar fi contrar nu numai voinței legiuitorului, care nu a reglementat în mod expres un astfel de drept, dar și cadrului legal general și principiilor care definesc condițiile speciale de muncă și criteriile legale pentru încadrarea activității în condiții speciale, așa cum au fost acestea decelate prin deciziile care au unificat practica judiciară în această materie. ... 79. Astfel, prin Decizia nr. 12/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a stabilit că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și (2) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, raportate la prevederile art. 2-6, 9, 13 și 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește condițiile speciale, acest tip de acțiuni nu sunt deschise, atunci când nu sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 226/2006 și, respectiv, în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare“. ... 80. Din considerentele acestei decizii rezultă că nu este deschisă calea unei acțiuni în constatare de drept comun a condițiilor speciale de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001, nerespectarea demersurilor ce se referă la procedura de evaluare și clasificare a acestor locuri de muncă neputând fi suplinită pe cale jurisdicțională, de un litigiu promovat în contradictoriu cu angajatorul și calificat ca un conflict de muncă, iar la paragraful 75 se arată expres că „Este neechivocă astfel opțiunea legiuitorului ca, după data de 1 aprilie 2001, locurile de muncă în condiții speciale să fie stabilite numai prin lege“. ... 81. De asemenea, Decizia nr. 14 din 23 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, instanța de judecată de drept comun nu poate proceda ea însăși la analizarea condițiilor de muncă ale reclamanților și, dacă este cazul, la încadrarea locurilor de muncă ale acestora în condiții speciale, în situația în care angajatorul pârât nu a urmat procedura de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzută de art. 4-7 din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011, cu modificările ulterioare, nu există un aviz al Comisiei pentru reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale și unitatea nu este nominalizată în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.“ ... 82. S-a reținut că, astfel cum rezultă din economia reglementării procedurii de reevaluare, similară celei de încadrare a locului de muncă în condiții speciale, aceasta se limitează strict la verificarea subzistenței condițiilor speciale ce au atras încadrarea inițială și înscrierea unităților și locurilor de muncă în anexa nr. 3 la Legea nr. 263/2010 și nu prevede o procedură de completare a listei cu noi unități. Legiuitorul a optat pentru limitarea posibilității de recunoaștere a condițiilor speciale de muncă, prin edictarea unei liste cu caracter închis a unităților beneficiare ale unui aviz de încadrare în condiții speciale pentru locuri de muncă și activități determinate expres, aviz limitat în timp și supus unor proceduri de reînnoire, cu scopul declarat de obligare a angajatorilor să ia toate măsurile care se impun pentru normalizarea treptată a condițiilor de muncă. Omisiunea nominalizării unei unități în lista anexă a celor ce dețin locuri de muncă încadrate în condiții speciale necesită o soluție legislativă (prin eventuala modificare și completare a legii), neputându-se recurge la o rezolvare pe cale judiciară a acestei probleme, în condițiile în care procedurile de emitere a avizelor s-au epuizat, iar pentru reînnoirea lor sunt necesare existența anterioară a avizului și nominalizarea unității într-un act cu forța juridică superioară a legii. ... 83. Or, locurile de muncă din cadrul serviciilor de urgență voluntare, activitatea pompierilor voluntari nu sunt stabilite prin lege a se încadra în condiții speciale, dat fiind că nu îndeplinesc condițiile cumulative privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 226/2006 și, respectiv, în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare. ... 84. Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 au avut o aplicabilitate temporală redusă, fiind circumscrise perioadei 2003-2005, ulterior actele normative reglementând doar proceduri de reînnoire a avizelor obținute în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 sau de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale, însă acest fapt se datorează exclusiv voinței legiuitorului, care a înțeles să califice locurile de muncă în condiții speciale exclusiv pentru unitățile care au obținut avizele prevăzute de lege și au fost înscrise în lista anexă a acestui act normativ. Ulterior, Legea nr. 263/2010 a preluat, în anexa nr. 2, conținutul anexei nr. 1 la Legea nr. 226/2006 - lista locurilor de muncă, iar în anexa nr. 3 conținutul anexei nr. 2 la Legea nr. 226/2006 - lista unităților încadrate în condiții speciale. ... 85. În consecință, este lipsită de relevanță împrejurarea că Legea nr. 307/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 21 iulie 2006, a intrat în vigoare ulterior, în condițiile în care, pentru ca un loc de muncă să fie considerat ca încadrat în condiții speciale, este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții arătate de Legea nr. 226/2006, respectiv regăsirea activităților/locurilor de muncă în anexa nr. 2 la lege și înscrierea angajatorului în anexa nr. 3, iar, ulterior, să fie îndeplinite condițiile privind reînnoirea avizelor obținute în baza Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 sau reevaluarea locurilor de muncă în condiții speciale. ... 86. De altfel, analizând chestiunea supusă analizei și din punct de vedere istoric, al evoluției legislației privind activitatea pompierilor civili, constatăm că Ordonanța Guvernului nr. 60/1997 privind apărarea împotriva incendiilor prevedea în art. 37^1, introdus prin pct. 10 al art. I din Ordonanța Guvernului nr. 114 din 31 august 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, că „Încadrarea personalului angajat al serviciilor de pompieri civili în condiții speciale sau deosebite de muncă se realizează în condițiile prevăzute de lege“. ... 87. Or, legea la care se făcea trimitere este tocmai Legea nr. 19/2000, care prin dispozițiile art. 19 și 20 a definit pentru prima dată locurile de muncă în condiții deosebite și speciale, metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în astfel de locuri de muncă fiind cele reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, respectiv de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, aceste prevederi fiind preluate ulterior de Legea nr. 263/2010. ... 88. Este adevărat faptul că prin Decizia nr. 24 din 14 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a recunoscut posibilitatea existenței unor dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, de încadrare a unor locuri de muncă în condiții deosebite, pentru care nu este necesară parcurgerea procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001 și, respectiv, de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 și Hotărârea Guvernului nr. 1.014/2015 (art. 22 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și țesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, care prevede că: „Personalul care își desfășoară activitatea în serviciile de anatomie patologică și prosecturi ale spitalelor, precum și personalul disciplinelor universitare de anatomie, de histologie, de anatomie patologică și al catedrei de biologie celulară se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiții deosebite de muncă.“). ... 89. Cele statuate prin această decizie ar putea fi aplicate, pentru identitate de rațiune, mutatis mutandis, numai în cazul în care legea ar stabili în mod expres pentru anumite categorii de personal încadrarea în mod direct în locurile de muncă în condiții speciale. ... 90. Așa cum s-a arătat, dispozițiile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 nu sunt și nici nu pot fi interpretate ca o derogare expresă de la procedura prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, textul legal supus interpretării nefăcând referire la încadrarea în condiții speciale sau deosebite de muncă, în sensul Legii nr. 263/2010. ... 91. Că este așa rezultă și din faptul că instanțele care au considerat că art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 instituie, în ceea ce privește personalul angajat în serviciile de urgență voluntare, un caz special de încadrare în condiții speciale de muncă, decurgând din lege, au invocat, totodată, aplicarea, directă sau prin asimilare, a Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001, precum și a prevederilor art. 2 din Ordinul ministrului de interne nr. 283/2002, ce vizează condițiile de muncă pentru cadrele militare în activitate. ... 92. Aceste acte normative reglementează locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții, specifice pentru cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției, criteriile și metodologia de încadrare a personalului militar în condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice cadrelor militare în activitate, procedura de nominalizare a personalului care își desfășoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiții, denumirea locurilor de muncă, unităților, activităților și/sau a funcțiilor, precum și evidența perioadelor de activitate în aceste condiții. ... 93. Destinatarii Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001 sunt strict determinați prin acest act normativ: cadrele militare în activitate care lucrează în condiții deosebite și speciale din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției, conform art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001; personalul civil din cadrul acestor instituții care lucrează în condițiile de muncă sau activitățile prevăzute la art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000. ... 94. Potrivit art. 1 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001, „locurile de muncă și activitățile cu condiții speciale sunt cele care implică existența unor factori de risc ridicat, generați de specificul activității militare, cu repercusiuni grave și ireversibile asupra sănătății și/sau capacității de acțiune a cadrelor militare“. ... 95. Prin urmare, cum serviciile voluntare pentru situații de urgență nu fac parte din categoria instituțiilor menționate în mod limitativ de art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001, sfera reglementărilor speciale aplicabile militarilor din serviciile de urgență profesioniste nu poate fi extinsă la alte categorii de persoane, ceea ce face ca activitatea personalului civil angajat al serviciilor de urgență voluntare să nu poată fi încadrată în condiții speciale de muncă în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001, nici direct, nici prin analogie. ... 96. Este relevant pentru chestiunea de drept supusă examinării faptul că însăși Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 face distincție clară, în ceea ce privește încadrarea în condiții speciale sau deosebite de muncă, între cadrele militare și personalul civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției. ... 97. Astfel, în ceea ce privește personalul civil din cadrul instituțiilor enumerate, Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 face trimitere tot la condițiile de muncă sau activitățile stabilite prin art. 19 și 20 din Legea nr. 19/2000, dreptul comun în materie, procedura de stabilire a salariaților civili care lucrează în aceste condiții urmând a fi reglementată prin protocol încheiat între Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și instituțiile respective. ... 98. Așadar, cu atât mai puțin Hotărârea Guvernului nr. 1.294/2001 ar putea fi aplicabilă personalului civil angajat în cadrul consiliilor locale (servicii de urgență voluntare) sau operatoriilor economici (servicii de urgență private), cu atribuții în domeniul apărării și prevenirii incendiilor. Atunci când legiuitorul a dorit ca prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001 să se aplice și altor categorii de personal a prevăzut în mod expres acest lucru, sens în care pot fi menționate, exemplificativ, dispozițiile art. 11 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care stabilesc că prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.294/2001 aplicabile militarilor din cadrul Ministerului Justiției se aplică și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor. ... ... ...