DECIZIE 1076/2012Paragraful 13

Se mai arată că etichetarea unei persoane cu apelativul "terorist împotriva cetăţenilor ţării" şi afişarea pe internet a unor înscrisuri cu conţinut asemănător afectează grav valorile apărate de Legea fundamentală, Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Faptul de a publică în mass-media şi pe internet numele unor militari confirmă că măsura are caracter represiv şi afectează viaţa de familie şi demnitatea umană, fără ca persoanele în cauză să se poată apăra în vreun fel. Pe de altă parte, se susţine că includerea în sfera persoanelor vizate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 a tuturor categoriilor profesionale sau a persoanelor ce ocupă anumite funcţii determină izolarea acestora, îndepărtarea din profesii şi funcţii, aspect ce contravine art. 21 alin. (4) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie. Se mai arată că textele criticate menţin atribuţiile CNSAS de anchetă şi de apreciere juridică cu aplicarea de măsuri colective şi necenzurate de instanţa judecătorească şi că aceste texte încalcă principiul prezumţiei de nevinovăţie şi instituie răspunderea morală şi juridică colectivă, iar fapte sau acte de apărare ale statului sunt catalogate ca fiind defăimătoare. Autorul susţine, de asemenea, că încadrarea situaţiilor juridice conform reglementării contestate înseamnă încălcarea principiului neretroactivităţii legii, iar faptul că o parte din cetăţenii României şi, mai ales, militarii din fostele sau actualele servicii de informaţii sunt condamnaţi prin apelativul "terorist împotriva cetăţenilor ţării" contravine dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, se opinează că textele invocate ca fiind neconstituţionale reprezintă o tortură psihică la adresa oricărui militar, echivalentă cu un tratament inuman şi degradant, contrar art. 22 din Constituţie. În acelaşi timp, se susţine încălcarea art. 26 alin. (2) din Constituţie, deoarece apărarea ordinii publice sau a bunelor moravuri reprezintă funcţii ale statului, care se exercită prin organe, structuri, instituţii şi persoane, folosind mijloace şi metode specifice, care nu pot fi considerate acte de terorism împotriva cetăţenilor ţării. Se mai arată că reglementările invocate încalcă şi dreptul la opinie, spiritul de toleranţă şi de respect reciproc, prevăzut de art. 29 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi, în acelaşi timp, incită la defăimarea ţării, la ura naţională, discriminare şi violenţă publică, contrare bunelor moravuri, care lezează demnitatea, onoarea, viaţa particulară şi propria imagine. Se arată, totodată, că activităţile militare de apărare şi cele privind asigurarea siguranţei naţionale conduc la anumite restrângeri ale unor drepturi sau libertăţi, fără a putea fi considerate însă contrare art. 53 din Constituţie. Se mai arată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi prin Legea nr. 293/2008 sunt restrânse în mod subiectiv drepturi fundamentale ale unor categorii de persoane, şi anume militarii care au activat în servicii de informaţii, siguranţă, protecţie sau securitate a statului. În aceste condiţii nu există o justificare rezonabilă pentru reglementările criticate, care, indirect, influenţează negativ accesul la muncă şi la diverse funcţii publice sau profesii. Totodată, sunt încălcate în mod subiectiv şi nejustificat drepturi politice şi civile ale militarilor forţelor armate ale României, care au activat înainte de 1990: dreptul de a fi ales sau numit în funcţie, în condiţii de egalitate, precum şi protecţia împotriva discriminării pentru opiniile exprimate, inclusiv cele politice. În plus, sesusţine că normele lege criticate nu sunt explicite, precise şi necesare în această formă într-un stat de drept, democratic. Se mai susţine că dispoziţiile criticate cuprind reglementări încărcate de subiectivism, generice, prin care este exclusă prezumţia de nevinovăţie a militarilor, se creează discriminări cu privire la dreptul la muncă şi se încalcă dreptul la apărare. Se instituie o adevărată sancţiune colectivă de calomniere şi stigmatizare, aspect care generează o culpabilizare generală şi globală, fără a fi luat în considerare dreptul statului de a lua măsuri necesare şi de protecţie utile securităţii naţionale şi apărării drepturilor colective. Simpla apartenenţă la o structură militară a unei persoane constituie, în concepţia legislativă criticată, o prezumţie absolută de vinovăţie colectivă, indiferent de modul cum s-a acţionat în serviciul ori funcţia deţinută. În fine, se susţine că, în raport de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nici conţinutul, nici contextul istoric şi nici experienţa României nu justifică necesitatea unei ingerinţe de genul celor promovate în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 şi în Legea nr. 293/2008.