Decizia CCR nr. 957/2012Paragraful 16

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte, deoarece includerea terenului situat în Băneasa-Bucureşti, tarlaua 696, categoria de folosinţă livadă, în anexa nr. 3.35 din Legea nr. 72/2011, aduce atingere dreptului de proprietate privată. Astfel, la data adoptării actului normativ criticat, terenul menţionat în anexa nr. 3.35 nu aparţinea statului, ci se afla în proprietatea privată a unei persoane fizice, căreia i-a fost reconstituit dreptul de proprietate privată, fiind emis un titlu de proprietate în temeiul Legii nr. 1/2000, situaţie în care legiuitorul nu mai putea dispune de acest bun, fără încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (3) şi referitoare la expropriere. Se mai apreciază că normele legale supuse controlului de constituţionalitate sunt imprecise, deoarece nu rezultă cu claritate care sunt terenurile exceptate de la includerea în domeniul public al statului, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, dat fiind faptul că legiuitorul trebuie să asigure calitatea legislaţiei de a fi accesibilă şi previzibilă, adică enunţată cu suficientă precizie pentru a-i permite persoanei să-şi adapteze comportamentul. Invocă Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 3 februarie 2005, pronunţată în Cauza Partidul Comuniştilor (Nepecerişti) şi Ungureanu împotriva României. Consideră că sunt încălcate dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, care consacră principiul securităţii raporturilor juridice, în condiţiile în care terenurile retrocedate nu pot face obiectul Legii nr. 72/2011 şi ar fi trebuit exceptate de la aplicarea acesteia.