Decizia CCR nr. 971/2012Paragraful 11

II. Cât priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, arată, în esenţă, că actul normativ criticat a intervenit în contextul în care practica unanimă a instanţelor de judecată era cea de admitere a contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de pensionare emise în temeiul Legii nr. 119/2010 şi al Hotărârii Guvernului nr. 737/2010, consecinţa fiind aceea că s-a refuzat de către Guvern punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti irevocabile. Consideră că actul normativ criticat este contrar ideii de stat de drept prevăzute de art. 1 din Constituţie, în acelaşi timp dreptul de acces la justiţie fiind redus la un aspect iluzoriu. În acest sens, face referire la hotărârea pronunţată în cauza Stran şi Stratis contra Greciei în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat că, atunci când statul urmăreşte ca, prin adoptarea unei noi legislaţii, să determine o anumită soluţie pentru unele litigii în curs de judecată la care este parte, se încalcă de o manieră grosolană prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cu atât mai mult se impune o astfel de concluzie, atunci când statul refuză executarea unei hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care aceeaşi jurisprudenţă a instanţei europene afirmă că statul nu poate invoca lipsa fondurilor financiare pentru a refuza executarea unei hotărâri judecătoreşti. Susţine, de asemenea, că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 15 din Constituţie, de vreme ce reduce retroactiv cuantumul unor pensii de serviciu.