Decizia CCR nr. 929/2012Paragraful 10

Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 118/2010, susţin, în esenţă, că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, salariul şi indemnizaţia de concediu reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile, iar Curtea s-a pronunţat în numeroase rânduri, chiar şi împotriva României, în sensul că şi dreptul de creanţă reprezintă un "bun" potrivit art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puţin o "speranţă legitimă" în a-l vedea concretizat. Reducerea salariului cu 25% pe o perioadă de 6 luni şi perpetuarea acesteia după data de 1 ianuarie 2011 reprezintă o ingerinţă ce a avut ca efect privarea de bunuri. Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume cauzele Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, 19 aprilie 2007, Zvolskz şi Zvolska împotriva Cehiei, 12 noiembrie 2002, precum şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la stabilitatea financiară a magistraţilor, şi anume deciziile nr. 20/2000 şi nr. 873/2010.