Decizia ÎCCJ nr. 1/2022 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Într-o primă orientare, majoritară, s-a apreciat că, în cazul în care pedeapsa principală aplicată pentru o infracțiune comisă anterior datei de 1.02.2014 a fost stabilită potrivit Codului penal actual, iar modalitatea de executare a pedepsei a fost dispusă potrivit Codului penal din 1969, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile pe instituții autonome, în condițiile în care prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, s-a statuat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, sub aspectul revocării, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, ca urmare a aplicării art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012. În acest sens sunt punctele de vedere exprimate de curțile de apel București (Secția I penală), Constanța, Craiova, Galați, Iași, Oradea, Pitești, Suceava și Timișoara, tribunalele București, Bihor, Călărași, Galați, Ialomița, Teleorman, Timiș și Vaslui, precum și judecătoriile Alexandria, Bolintin-Vale, Cornetu, Carei, Giurgiu, Lugoj, Negrești-Oaș, Roșiori de Vede, Videle, Timișoara și Turnu Măgurele. În argumentarea opiniei exprimate, instanțele mai sus amintite au precizat, în esență, că identificarea vechiului Cod penal ca fiind mai favorabil are în vedere atât soluția de suspendare condiționată a executării pedepsei, cât și regimul revocării suspendării condiționate, sens în care, cu ocazia pronunțării soluției de condamnare, persoanei condamnate i se pun în vedere dispozițiile art. 83 din Codul penal din 1969 în cazul în care va mai comite infracțiuni. Astfel fiind, având în vedere că instituția suspendării condiționate nu are corespondent în Codul penal actual, pe durata termenului de încercare persoana condamnată se află sub incidența art. 83 din Codul penal din 1969, iar față de caracterul special de reglementare, această normă se aplică cu prioritate față de dispozițiile generale din Codul penal actual. Au fost reținute și argumentele expuse în Decizia nr. 13/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală). Cu privire la măsura suspendării condiționate, s-a menționat că noua politică penală concepută de legiuitor (care nu a mai reglementat în Codul penal actual instituția respectivă) se reflectă în dispozițiile art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, care prevăd, prin norme clare, nesusceptibile de interpretări din partea instanțelor judecătorești, menținerea efectelor acesteia, până la epuizarea lor, conform legii penale vechi, dar și aplicarea regimului specific, prevăzut de aceeași lege, inclusiv sub aspectul revocării ei. În opinia contrară, s-a apreciat că, deși prevederile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal dispun în sensul în care regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, în contextul Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care s-a statuat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei potrivit Codului penal din 1969 ar încălca decizia anterior menționată a Curții Constituționale și, de o manieră implicită, stabilirea, pe cale de interpretare, a unicului înțeles constituțional al art. 5 din Codul penal, în condițiile în care Codul penal actual a fost stabilit ca fiind legea mai favorabilă în operațiunea de individualizare a sancțiunii penale. În acest sens sunt punctele de vedere exprimate de tribunalele Arad și Caraș-Severin, Giurgiu și Teleorman, precum și de judecătoriile Buftea, Bârlad, Huși și Iași. Secția a II-a penală din cadrul Curții de Apel București și Curtea de Apel Craiova au apreciat că sesizarea este inadmisibilă. În susținerea inadmisibilității sesizării, în esență, s-a precizat că aceasta nu reprezintă o reală problemă generată de dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale ori de opinii divergente exprimate și argumentate în doctrină, întrucât soluționarea problemei de drept își găsește lămurirea, mutatis mutandis, în decizii anterioare ale instanței supreme. Astfel, modul în care trebuie aplicate dispozițiile legale în chestiunea de drept ce formează obiectul prezentei sesizări reiese din Decizia nr. 13 din 6 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 10 iunie 2015, și Decizia nr. 12 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 13 iunie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Prin Decizia nr. 12/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit: Indiferent de felul pedepsei aplicate pentru infracțiunea săvârșită în cursul termenului de încercare, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza art. 81 din Codul penal din 1969, ca efect al aplicării legii penale mai favorabile, printr-o hotărâre pronunțată după 1 februarie 2014, se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal actual, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, fiind cel prevăzut de Codul penal din 1969 Răspunsurile curților de Apel Alba Iulia, Bacău, Brașov, Galați, Ploiești și Târgu Mureș nu cuprind un punct de vedere cu privire la problema de drept supusă dezlegării, unele dintre acestea atașând puncte de vedere și/sau jurisprudență de la instanțele arondate. ...