Decizia ÎCCJ nr. 1/2022 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție Membrii completului de apel nu și-au exprimat un punct de vedere cu privire la problema de drept a cărei dezlegare au solicitat-o, limitându-se doar la a prezenta situația de drept care a generat sesizarea. Astfel, instanța de trimitere a constatat că problema de drept supusă dezbaterii a fundamentat soluția primei instanțe care, aplicând inculpatului F.I. pedepsele principale a amenzii penale potrivit noii legi, pentru două infracțiuni comise anterior anului 2014, a considerat că nu se mai impunea revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de un an aplicată prin Sentința penală nr. 465/2014 a Judecătoriei Satu Mare. Curtea de Apel Oradea - Secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că, anterior pronunțării Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, o mare parte a instanțelor judecătorești au interpretat și au aplicat dispozițiile codurilor penale pe instituții autonome, ajungându-se la soluții care făceau trimitere la prevederile ambelor coduri penale. În concret, în aplicarea principiului legii penale mai favorabile, pedeapsa sau pedepsele principale erau stabilite potrivit Codului penal actual sau celui din 1969, iar concursul de infracțiuni și modalitatea de executare a pedepselor erau stabilite invers, potrivit Codului penal din 1969 sau celui actual, existând o disociere între prevederile codurilor penale din 1969 și 2009, respectiv s-a făcut o aplicare combinată a dispozițiilor acestora pentru fiecare caz în parte. După pronunțarea deciziei Curții Constituționale menționate anterior, această interpretare, a aplicării principiului legii penale mai favorabile, a devenit unitară, însă efectele hotărârilor judecătorești pronunțate până la acea dată s-au produs potrivit dispozitivelor date. În privința efectelor care s-au produs până la acea dată nu au fost discuții, însă au apărut probleme cu privire la efectele continue ale hotărârilor judecătorești, respectiv la cele care se produc și în prezent. S-a apreciat că aplicarea legii penale mai favorabile nu se poate realiza din nou, întrucât aceasta ar presupune o nouă individualizare a sancțiunilor și a modalității de executare a pedepselor, încălcându-se principiul autorității de lucru judecat. Cu toate acestea, nu se poate face abstracție de actele normative și deciziile menționate mai sus. Având în vedere că, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile art. 5 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, se pune problema dacă revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei potrivit Codului penal din 1969 nu ar încălca decizia de mai sus, în condițiile în care s-a stabilit că actualul Cod penal reprezintă legea penală mai favorabilă în operațiunea de individualizare a sancțiunii penale. S-a mai precizat că, prin decizia anterior menționată, Curtea Constituțională a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia. ...