Decizia ÎCCJ nr. 22/2019 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție S-a apreciat ca îndeplinite condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, aspect justificat de faptul că sesizarea aparține unui tribunal învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță (contestație), care a constatat, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept a cărei dezlegare nu a mai fost supusă examenului Înaltei Curți de Casație și Justiție, nestatuându-se asupra ei printr-o hotărâre prealabilă sau printrun recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare. Totodată, de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluționarea pe fond a cauzei în care a fost invocată incidența art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, care, în raport cu momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, va determina, în speță, existența sau nu a unei perioade care poate sau nu să fie dedusă din durata pedepsei privative de libertate care este executată în prezent, având consecință directă asupra duratei concrete a pedepsei. În concret, prin dispozițiile art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, prevederi legale care au fost introduse prin Legea nr. 167/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, s-a prevăzut că la calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, și executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată. Potrivit prevederilor alin. (8) din aceeași normă legală, perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012. S-a constatat, pe de o parte, că acest text legal prevede obligativitatea deducerii a 6 zile pentru fiecare 30 de zile de pedeapsă executată în condiții considerate necorespunzătoare. În schimb, s-a constatat că nu se face nicio distincție dacă pedeapsa executată efectiv se referă doar la cea în execuție sau și la alte perioade anterior executate și distincte de pedeapsa care se execută. Sintagma „pedeapsă executată efectiv“ nu apare ca fiind de natură să limiteze raționamentul logico-juridic doar la pedeapsă în execuție efectivă în prezent, în concret sfera de cuprindere a acestei instituții apărând că implică toate pedepsele executate efectiv după data de 24 iulie 2012. În aplicarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 au fost pronunțate până la acest moment Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii și Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Decizia nr. 8 din 11 martie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii lămurește o chestiune referitoare la competența instanțelor de soluționare a cererilor având ca obiect aplicarea acestor prevederi legale formulate de către persoanele private de libertate. În schimb, prin Decizia nr. 7 din 26 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a statuat că, în interpretarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, pentru determinarea restului de pedeapsă rămas neexecutat în vederea aplicării tratamentului sancționator de la art. 104 alin. (2) coroborat cu art. 43 alin. (1) din Codul penal, trebuie recalculată, începând cu data de 24.07.2012, perioada executată efectiv din pedeapsa din a cărei executare a fost dispusă liberarea condiționată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prin considerarea ca executate suplimentar a zilelor calculate ca executate în considerarea condițiilor de detenție necorespunzătoare. În considerentele acestei decizii s-a reținut că, în cadrul dispozițiilor art. 55^1 alin. (1) și alin. (8) din Legea nr. 254/2013, legiuitorul nu distinge, în acordarea măsurii compensatorii, între persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 și persoanele liberate condiționat și nu limitează aplicarea dispozițiilor art. 55^1 alin. (1) și alin. (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a legii menționate, precum și faptul că evoluția procesului legislativ care a condus la adoptarea Legii nr. 169/2017 relevă, cu claritate, voința legiuitorului de a nu limita aplicarea dispozițiilor art. 55^1 alin. (1) și alin. (8) din Legea nr. 254/2013 la persoanele private de libertate aflate în executarea pedepsei închisorii la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 169/2017 și de a nu limita acordarea măsurii compensatorii la instituția liberării condiționate, aplicabilă ulterior intrării în vigoare a legii menționate. În cadrul acestei decizii s-a mai menționat, în mod expres, că efectele concrete ale acestei recalculări asupra stării de recidivă, revocării sau nu a liberării condiționate și altele asemenea nu fac obiectul sesizării, motiv pentru care nu s-a pronunțat asupra lor. Opinia motivată a completului de judecată În aceste condiții, pentru motivele anterior arătate, avându-se în vedere dispozițiile imperative ale prevederilor art. 476 alin. (1) din Codul de procedură penală, punctul de vedere al instanței de control judiciar din cadrul Tribunalului Brăila s-a menționat că este în sensul că dispozițiile art. 55^1 alin. (1) din Legea nr. 254/2013 sunt aplicabile și în cazul în care la calcularea pedepsei efectiv executate se are în vedere și o pedeapsă executată în termen anterior pedepsei care se execută la acest moment și în privința căreia nu au fost aplicabile dispozițiile legale referitoare la instituția liberării condiționate, cât timp norma legală în discuție nu face nicio distincție dacă sintagma „pedeapsa executată efectiv“ se referă doar la cea în execuție sau și la alte perioade anterior executate și distincte de pedeapsa care se execută. ...