Decizia ÎCCJ nr. 40/2023 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție 34. Instanța de trimitere, subsecvent prezentării normelor de drept intern apreciate a fi relevante în speță [art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Constituția României, art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale], a făcut referire la deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 67 din 25 octombrie 2022 și nr. 10 din 29 martie 2017, apreciind că eroarea de procedură constând în omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra cauzei de încetare a procesului penal, întemeiată pe incidența dispozițiilor referitoare la prescripția răspunderii penale, invocate de către persoana condamnată, ori pe omisiunea instanței de apel de a analiza incidența acestor dispoziții, este condiționată de existența la dosar a unor probe cu privire la această cauză de încetare a procesului penal, concluzie susținută și de dispozițiile imperative ale art. 431 alin. (2) din Codul de procedură penală, ce reglementează admiterea în principiu a contestației în anulare. ... 35. De asemenea, s-a menționat că două condiții cumulative se impun a fi îndeplinite cu prilejul analizării admisibilității în principiu a contestației în anulare, respectiv ca în raport cu inculpatul care a fost condamnat să fi fost incidentă o cauză de încetare a procesului penal, iar cu privire la această cauză de încetare a procesului penal să fi existat probe la dosar. ... 36. Instanța de trimitere a invocat Decizia nr. 10/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, considerând că se ridică, în primul rând, problema de drept referitoare la condiția privind existența la dosar a unor probe cu privire la cauza de încetare a procesului penal, întemeiată pe împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, și s-a susținut că această problematică ar fi distinctă de cea analizată prin Decizia nr. 67 din 25.10.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 37. În al doilea rând s-a mai arătat că, în cazul în care se apreciază că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 dispensează instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare de analiza unor probe existente la dosar cu privire la cauza de încetare a procesului penal în etapa admiterii în principiu a cererii, se pune problema de a stabili dacă motivul de contestație în anulare poate fi disociat în etapa examinării pe fond a contestației în anulare de caracterul obligatoriu al dispozițiilor cuprinse în art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Constituția României, coroborate cu cele cuprinse în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale ce consacră efectele obligatorii și pentru viitor ale deciziilor acesteia. ... 38. Al treilea argument a vizat efectele Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, considerându-se că nu a fost analizată decât problema de drept referitoare la posibilitatea condamnatului de a invoca eroarea de procedură în cazul în care instanța de apel a omis să se pronunțe asupra incidenței dispozițiilor referitoare la prescripția răspunderii penale invocate ori în cazul în care aceste dispoziții nu au fost antamate, omisiune care va constitui o eroare de procedură ce va putea fi valorificată prin cererea de contestație în anulare. ... 39. Instanța de trimitere a reținut că, în cadrul verificării admisibilității în principiu, trebuie analizat dacă a fost invocat un caz de contestație în anulare prevăzut de art. 426 din Codul de procedură penală, nu doar formal, prin indicarea textului de lege aferent, ci și prin verificarea corespondenței între conținutul cazului de contestație și baza factuală invocată, sprijinită prin propunerea unor probe în acest sens, care nu au mai fost evaluate de către instanță odată cu judecarea pe fond a cauzei. S-a susținut că soluția inadmisibilității presupune lipsa probelor în raport cu motivele invocate sau evaluarea anterioară, de către instanța de apel, a acelorași chestiuni de drept. ... 40. Instanța de trimitere a mai arătat că deciziile Curții Constituționale a României nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022 nu cuprind în considerentele acestora dispoziții cu privire la modalitatea aplicării lor în timp, astfel încât devin aplicabile principiile cu caracter general dezvoltate pe cale jurisprudențială de către instanța constituțională. În acest context s-ar impune a fi analizate efectele deciziilor Curții Constituționale asupra unor cauze definitiv soluționate, făcându-se referire la jurisprudența instanței de control constituțional. ... 41. S-a mai reținut că interesul clarificării problemei de drept derivă și din asimilarea cu noțiunea de probă a elementelor de noutate oferite prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 358/2022, deoarece, potrivit art. 97 alin. (1) din Codul de procedură penală, probele reprezintă elemente de fapt care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. Or, deciziile Curții Constituționale reprezintă un act jurisdicțional cu putere obligatorie, ale cărui efecte se produc numai pentru viitor. ... 42. Cum caracterul extrem al Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 a fost evidențiat abia prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, instanța de trimitere a considerat că se impune a se stabili în ce măsură instanțele de judecată, învestite cu soluționarea apelului, au avut la dispoziție date pentru a dispune încetarea procesului penal și în ce măsură aceste date se regăseau la dosar. În aceste condiții se ridica problema de a stabili în ce măsură echivalarea elementelor cu caracter de noutate determinate de Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale cu noțiunea de „probe existente la dosar“ nu este sinonimă cu atribuirea unor efecte retroactive acestei decizii. ... 43. Instanța de trimitere a evaluat că, în ipoteza în care Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 ar constitui element nou circumscris unei erori de procedură a instanței de apel și care reprezintă un aspect care nu a fost pus în discuția părților, cu privire la care nu s-a pronunțat, contestația în anulare devine admisibilă. În situația contrară, în care Decizia nr. 358/2022 are doar efecte pentru viitor, contestația în anulare este inadmisibilă. ... 44. În plus, în privința efectelor deciziilor Curții Constituționale, instanța de trimitere a evocat Decizia nr. 126 din 3 martie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016) prin care s-a reținut că efectele unei decizii de admitere a unei excepții de neconstituționalitate nu se răsfrâng, în principiu, asupra cauzelor definitiv soluționate (facta praeterita), însă, în mod excepțional, acestea pot avea totuși efecte în cauzele în care a fost invocată acea excepție de neconstituționalitate. Soluția privind imposibilitatea invocării deciziilor instanței constituționale în cauzele definitiv soluționate a fost confirmată ulterior, indiferent dacă acestea se referă la norme de procedură penală ori de drept material penal, cu singura excepție a deciziilor ce au ca efect dezincriminarea faptei sau micșorarea maximului special. ... 45. Conchizând, instanța de trimitere a apreciat că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 nu se pot produce asupra cauzelor definitiv judecate - indiferent dacă acestea privesc norme de procedură penală ori de drept material penal - cu excepțiile explicitate anterior. ... ...