Decizia ÎCCJ nr. 37/2024 (HP)Punctul III

III. Opinia completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție III.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție 26. Instanța de trimitere a constatat că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. Astfel: ... 27. a. Cauza se află pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, în etapa procesuală a apelului. ... 28. b. Soluționarea cauzei depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită, având în vedere că: ... 29. b.1. există un conflict de norme: – pe de o parte, Decizia nr. 67/2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022) a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin care s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale, cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex; ... – pe de altă parte, Hotărârea din 24 iulie 2023 din Cauza C-107/23 PPU a Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care s-a stabilit că instanțele unui stat membru al Uniunii „sunt obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) care permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare“. ... ... 30. b.2. În cauză, sunt în mod efectiv aplicabile dispozițiile art. 325 alin. (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și art. 2 alin. (1) din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, așa cum sunt interpretate prin Hotărârea din Cauza C-107/23 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, fiind vorba despre infracțiuni de evaziune fiscală în materie de TVA, săvârșite anterior datei de 6 iulie 2019 [dată la care Convenția a fost înlocuită de Directiva (UE) 2017/1.371], care, potrivit acuzării, au cauzat un prejudiciu de minimum 50.000 de euro, fiind infracțiuni de fraudă gravă prin care se aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, în sensul dat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene acestei noțiuni. ... 31. În același timp, dispozițiile mai sus menționate sunt aplicabile în cauză și cu privire la infracțiunea de spălare a banilor, deoarece art. 325 alin. (1) din TFUE prevede obligația statelor membre de a combate atât frauda, cât și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii. În preambulul celui de al doilea Protocol la Convenția PIF se arată că „interesele financiare ale Uniunii pot fi afectate prin spălarea banilor“, care înseamnă, potrivit art. 1 lit. e) din acest protocol, comportamentele, astfel cum sunt definite la articolul 1 din Directiva 91/308/CEE, în legătură cu produsul fraudei, cel puțin în cazurile grave. ... 32. b.3. În prezenta cauză problematica prescripției răspunderii penale se raportează la acte de procedură anterioare datei de 25 iunie 2018, dintre acelea care se comunică inculpatului. Ultima încheiere prin care s-au dispus asemenea măsuri anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 a fost cea din 4 iunie 2018. ... 33. c. Problema de drept este una reală, dificilă, și nu poate fi soluționată fără intervenția Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 34. Caracterul real al problemei de drept este pus în evidență de soluționarea ei diferită prin hotărâri definitive ale instanțelor de judecată, în acest sens fiind menționate două orientări jurisprudențiale și indicate două decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care problema de drept menționată a primit soluții contradictorii, respectiv Decizia penală nr. 22/A/ 30 ianuarie 2024 prin care a fost lăsat neaplicat standardul formulat prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Decizia nr. 450/RC/7 septembrie 2023 prin care s-a reținut aplicabilitatea standardului formulat prin Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 35. Caracterul dificil al problemei de drept este dat de împrejurarea că dreptul pozitiv nu furnizează nicio soluție conflictului dintre obligațiile contradictorii impuse instanțelor, pe de o parte, prin hotărâri CJUE pronunțate în interpretarea unor dispoziții de drept al Uniunii care au efect direct, cum sunt cele de la art. 325 alin. (1) din TFUE și art. 2 alin. (1) din Convenția PIF, obligatorii în baza principiului supremației dreptului Uniunii și în baza art. 148 alin. (2) din Constituție, și, pe de altă parte, hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie în baza art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală și a art. 126 alin. (3) din Constituție. ... 36. d. Problema de drept nu a mai fost soluționată printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 37. Deși Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra problemei de drept, dacă legea privitoare la întreruperea cursului prescripției din perioada 25 iunie 2018-30 mai 2022 poate fi aplicată retroactiv, ca lege mai favorabilă, prin Decizia nr. 67/2022, de această dată, în discuție nu este substanța dezlegării anterioare, ci aplicabilitatea ei, în urma Hotărârii CJUE din Cauza C-107/23. ... ... III.2. Opinia completului cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării 38. Instanța de trimitere a apreciat că soluția problemei de drept în discuție presupune punerea în balans a mai multor valori juridice. ... A. De o parte stau valorile care ar putea înclina balanța în sensul unui răspuns afirmativ la întrebarea adresată. 39. a. Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție, dreptul Uniunii se bucură de supremație față de dreptul intern, inclusiv față de cel de rang constituțional, supremație care este, totuși, limitată la obligația autorităților naționale de a lăsa neaplicate în cauzele concrete normele de drept intern contrare dreptului Uniunii și nu presupune anularea sau abrogarea lor. ... 40. În interiorul unui stat membru, interesele Uniunii trebuie să beneficieze de o protecție echivalentă celei a intereselor statului membru (principiul echivalenței), iar normele de drept penal din diferitele state membre trebuie să respecte un standard minim de protecție a intereselor Uniunii, așa încât să fie evitate zonele în care anumite acte penale nu sunt suficient sancționate (principiul efectivității). ... 41. b. Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul Uniunii se bucură de prezumția de protecție echivalentă a drepturilor fundamentale cu aceea garantată de Convenție. Ca urmare a prezumției protecției echivalente, autoritățile naționale care aplică o obligație ce rezultă din apartenența la Uniunea Europeană sunt prezumate că respectă drepturile garantate de Convenție. Prezumția poate fi răsturnată doar dacă, în împrejurările concrete ale cauzei, protecția drepturilor garantate de Convenție este „în mod manifest deficitară“ (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 30 iunie 2005 din Cauza Bosphorus Hava Yollari Turizm ve Ticaret Anonim Sirketi c. Irlandei). ... 42. Prin Hotărârea din Cauza C-107/23, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a realizat ea însăși o punere în balans a valorilor juridice aflate în joc, iar soluția Curții de Justiție nu poate fi considerată o încălcare manifestă a Convenției. Nici principiul legalității incriminării și pedepsei, garantat de art. 7 din Convenție, art. 15 și art. 23 alin. (12) din Constituție și art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care include și neretroactivitatea legii penale mai severe, nici corolarul acestui principiu - mitior lex nu garantează în mod explicit aplicarea unei anume interpretări a legii penale privitoare la prescripția penală, valabilă pentru o anumită perioadă între data faptei și data judecării ei, chiar dacă această interpretare este mai favorabilă inculpatului decât cele acceptate la data faptei și la data judecării ei. ... 43. c. În legea pozitivă română nu a existat niciun moment în care nu a fost prevăzută întreruperea termenului de prescripție prin acte procesuale care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului. ... 44. Potrivit instanței de trimitere, interpretarea general acceptată a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, până la momentul publicării Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, a fost aceea că dispozițiile privitoare la întreruperea termenului de prescripție sunt aplicabile în măsura în care întreruperea este declanșată de acte care se comunică suspectului sau inculpatului. ... 45. În esență, legea pozitivă nu a consacrat niciodată în mod prospectiv interpretarea pe care i-a dat-o în mod retroactiv Curtea Constituțională, și anume cea a imposibilității întreruperii termenului de prescripție. În situația actuală, în care Curtea Constituțională a dat post hoc această interpretare și s-a ajuns la legea mai favorabilă prin punerea în balans a mai multor principii, aceasta înseamnă că aplicarea sa, în concurs cu alte principii, presupune un nou proces de punere în balans, o aliniere a valorilor juridice puse în balans de Curtea Constituțională cu împrejurările concrete ale situației nou-ivite. ... 46. d. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-107/23 este precisă și necondiționată, așa încât are caracter self-executing. ... 47. Aceasta înseamnă că trebuie considerată parte a dreptului intern și aplicată ca atare, fiind impusă de principiul respectării statului de drept, care este chiar premisa supremației Constituției și a principiului legalității incriminării și pedepsei - argumente avansate pentru nerespectarea hotărârii. ... ... B. În concurs cu valorile juridice care pledează pentru respectarea hotărârii Curții de Justiție, vin o serie de valori juridice care pledează în sens contrar. 48. a. Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care ar trebui lăsată neaplicată potrivit Curții de Justiție a Uniunii Europene, face, la rândul ei, aplicarea jurisprudenței Curții Constituționale în materia prescripției răspunderii penale. Potrivit acestei jurisprudențe, analizată pe larg în considerentele Deciziei nr. 67/2022, dispozițiile privind prescripția răspunderii penale sunt dispoziții de drept penal substanțial, supuse principiului aplicării legii penale mai favorabile. ... 49. Potrivit unei linii de jurisprudență mai nuanțate, Curtea Constituțională consideră că art. 7 paragraful 1 din Convenție reprezintă fundamentul protecției juridice sub aspectul neretroactivității legii și, ca urmare, permite punerea în balans, în materia aplicării în timp a regulilor privind prescripția răspunderii penale, a principiului securității raporturilor juridice cu alte principii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 473/2018, paragrafele 24, 26). ... 50. b. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene care tranșa în mod neechivoc, anterior soluționării Cauzei C-107/23, conflictul dintre principiul aplicării legii penale mai favorabile și principiul protecției efective a intereselor Uniunii este Hotărârea din data de 5 decembrie 2017 din Cauza C-42/17 (Taricco II). Potrivit acestei hotărâri (paragrafele 58-60), Curtea de Justiție a Uniunii Europene arată că, într-o ordine de drept în care prescrierea răspunderii penale este o instituție de drept material, dacă lăsarea neaplicată a unor dispoziții de drept intern în baza art. 325 TFUE ar conduce la o situație de incertitudine în ce privește regimul prescripției răspunderii penale, instanța de judecată nu are obligația de a lăsa neaplicate dispozițiile interne. Într-o asemenea ordine juridică, cerințele privind previzibilitatea, precizia și neretroactivitatea, inerente principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, se opun ca, în proceduri cu privire la inculpați care au săvârșit infracțiuni înainte de pronunțarea Hotărârii Taricco I, instanța națională să lase neaplicate dispozițiile interne în baza cerinței aplicării unor sancțiuni efective și disuasive pentru a combate fraudele care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. ... 51. c. Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a soluționat o problemă de drept similară cu aceea care preocupă prezenta instanță. Prin Avizul consultativ din 26 aprilie 2022, formulat la cererea Curții de Casație armene nr. P16-2021-001, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că „ține în primul rând și în principal de instanța națională să stabilească dacă reguli de drept internațional având efect direct în sistemul de drept național pot oferi o bază legală suficient de clară și de previzibilă în sensul art. 7 din Convenție pentru a conchide dacă infracțiunea în cauză nu este supusă termenului de prescripție“. ... 52. Instanța de trimitere a reținut concluziile Curții potrivit cărora dispozițiile dreptului internațional care au efect direct în dreptul intern trebuie supuse testului interpretării arbitrare sau manifest derezonabile. Ele pot sta la baza neaplicării prescripției dacă și numai dacă, în urma unei interpretări rezonabile, oferă o bază legală suficientă din perspectiva art. 7 din Convenție. În concret, dispozițiile de drept al Uniunii interpretate de Curtea de Justiție în Cauza C-107/23 au efect direct în dreptul român. Sarcina interpretării lor revine, în primul rând, nu Curții de la Strasbourg, dar nici instanțelor române, ci Curții de la Luxemburg. Interpretarea dată de această Curte poate fi cenzurată numai dacă ea este arbitrară sau manifest derezonabilă prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. ... 53. d. Pentru respectarea cerinței previzibilității legii penale, decisivă este aplicarea consecventă a legii în sensul ei substanțial, în care este utilizat în Convenție, care include jurisprudența și legea nescrisă (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din Cauza Del Río Prada c. Spaniei, paragraful 115). ... 54. Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție are caracter obligatoriu în dreptul român și a fost aplicată deja în practica judiciară. Posibilitatea lăsării ei neaplicate în baza interpretării pe care Curtea de Justiție a Uniunii Europene o dă, în cursul procesului penal, unor dispoziții de drept al Uniunii care nu au natura unor legi penale are un caracter imprevizibil, iar un inculpat nu ar putea fi tras la răspundere penală în baza unei asemenea interpretări. ... 55. În concluzie, o cerință universală a statului de drept, previzibilitatea aplicării legii penale, se află într-un conflict aparent insolvabil cu o premisă fundamentală a statului de drept în context european, supremația dreptului Uniunii Europene. ... ... ... III.3. Instanța de trimitere, apreciind că soluționarea conflictului dintre aceste valori juridice depinde, în esență, de întinderea prezumției protecției echivalente, conferită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului dreptului Uniunii Europene în general și hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene în special, a considerat necesară sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului cu o cerere de aviz consultativ privind chestiuni de principiu referitoare la interpretarea sau la aplicarea drepturilor și libertăților definite în Convenție. 56. În opinia instanței de trimitere, hotărârile Curții de Justiție trebuie aplicate și considerate conforme drepturilor fundamentale și valorilor inerente Convenției (inclusiv legalitatea incriminării și pedepsei), cu excepția situației în care se demonstrează că punerea în balans a acestor drepturi și valori cu alte valori juridice relevante este manifest deficitară. ... 57. Având în vedere contextul cauzei, s-a apreciat că întrebarea adresată Curții Europene a Drepturilor Omului ar putea avea următorul conținut: În contextul hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-107/23 PPU, care privește conflictul dintre cerința de drept al Uniunii Europene de combatere a fraudelor grave împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene și principiile de drept constituțional român privitoare la nonretroactivitatea legii penale și securitatea juridică, cum poate un stat membru reconcilia obligațiile sale care decurg din dreptul Uniunii Europene cu obligația sa de respectare a Convenției Europene a Drepturilor Omului și în special a interdicției aplicării retroactive a legii penale mai puțin favorabile, atunci când dreptul național și dreptul Uniunii Europene oferă interpretări divergente cu privire la întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale? ... ... III.4. Instanța de trimitere a solicitat ca, în cazul în care completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală consideră că nu este oportună sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului, să formuleze o nouă sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare. 58. În opinia instanței de trimitere, sesizarea este necesară ca urmare a complexității operațiunii de punere în balans care trebuie efectuată și a faptului că această operațiune de punere în balans implică reconcilierea a două standarde diferite, formulate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauzele C-42/17 și C-107/23, precum și a standardului național de protecție formulat de instanța supremă prin Decizia nr. 67/2022. ... 59. S-a propus ca întrebarea preliminară să fie formulată astfel: În lumina principiilor securității juridice, previzibilității și nonretroactivității, consacrate de art. 2 TUE și de art. 49 alin. 1 din Cartă și aplicate în hotărârea Curții de Justiție din Cauza C-42/17, și luând în considerare interpretarea art. 325 alin. 1 TFUE și art. 2 alin. 1 din Convenția PIF făcută prin hotărârea din Cauza C-107/23, cum trebuie să aplice instanțele naționale normele de drept al Uniunii care sunt, potențial, în conflict cu protecția constituțională a drepturilor fundamentale, privitoare în special la nonretroactivitatea legii penale mai puțin favorabile și la calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale? Mai concret, care sunt criteriile pe care instanțele naționale trebuie să le aplice pentru a garanta că aplicarea dreptului Uniunii nu conduce la o situație de insecuritate juridică și nu afectează posibilitatea persoanelor interesate de a prevedea consecințele legale ale actelor lor? ... ... III.5. În subsidiar, s-a solicitat soluționarea problemei de drept prin punerea în balans a valorilor juridice aflate în conflict. 60. S-a apreciat că nu pot fi nesocotite nici principiul supremației dreptului Uniunii Europene și principiul efectivității măsurilor de drept penal avute în vedere de Uniune pentru protecția intereselor sale financiare, dar nici drepturile fundamentale, garantate prin principiile securității raporturilor juridice și nonretroactivității, și identitatea constituțională a statului român. În concret, s-a propus lăsarea neaplicată a Deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție doar în cazul actelor de procedură care trebuie comunicate suspectului sau inculpatului care au fost efectuate anterior datei de 25 iunie 2018 și doar în cazurile de fraudă gravă sau altă activitate ilicită gravă, care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene. În același timp, s-a propus definirea strictă a acestor fapte, pe baza unor praguri valorice: frauda gravă, în forma evaziunii fiscale în materie de TVA, este cea care cauzează un prejudiciu de cel puțin 50.000 de euro, iar activitățile ilegale grave, în forma cazurilor grave de spălare de bani, sunt cele care au ca obiect o sumă de cel puțin 50.000 de euro, rezultată din fraude la adresa intereselor financiare ale Uniunii Europene. ... ... ...