Decizia CCR nr. 932/2012Paragraful 31

Aşadar, o atare situaţie echivalează cu neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituţional, ceea ce constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Această consecinţă se impune, întrucât jurisdicţia constituţională nu se poate substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate, un control de constituţionalitate a posteriori din oficiu fiind inadmisibil. Astfel, în acest caz, instanţa de judecată ar fi trebuit să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992. Întrucât, instanţa de judecată nu şi-a îndeplinit rolul de filtru, revine Curţii Constituţionale competenţa de a respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate formulată.