Decizia ÎCCJ nr. 28/2021 (RIL)Punctul IV

IV. Orientările jurisprudențiale divergente 19. Într-o primă orientare jurisprudențială majoritară s-a considerat că judecătoria este competentă să soluționeze acțiunile prin care se contestă dispoziția primarului emisă în soluționarea cererii de rectificare a actelor de stare civilă, prin raportare la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă. ... 20. În motivarea acestei orientări s-a arătat că Legea nr. 119/1996 este un act normativ cu caracter special față de Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în privința posibilității de a contesta un act administrativ și se aplică atunci când legea specială nu prevede o altă procedură de judecată. ... 21. Or, în privința înregistrărilor în registrele de stare civilă, judecătoriile au competența de a soluționa toate cererile adresate instanțelor judecătorești referitoare la aceste înregistrări. ... 22. În plus, din topografia dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 119/1996, referitoare la rectificarea actelor de stare civilă, plasate după dispozițiile art. 57 din aceeași lege, referitoare la anularea, modificarea și completarea actelor de stare civilă, rezultă că, prin sintagma „instanță judecătorească în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea emitentă“ [art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996], legiuitorul a avut în vedere aceeași instanță cu cea indicată în art. 57 (care îl precedă), anume judecătoria. ... 23. Chiar dacă prevederile art. 100 alin. (4) teza a II-a din Codul civil califică expres ca fiind „act administrativ“ actul prin care primarul dispune rectificarea unui act de stare civilă, competența instanțelor de contencios administrativ nu poate fi atrasă, întrucât, prin art. 94 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, legiuitorul a stabilit competența judecătoriei în privința oricăror cereri având ca obiect înregistrările în registrele de stare civilă. ... 24. Or, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate în contencios administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară. ... 25. În a doua orientare jurisprudențială s-a considerat că secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor sunt competente să soluționeze astfel de cauze, prin raportare la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât dispoziția primarului este un act administrativ. ... 26. În susținerea acestei orientări s-a arătat că trebuie făcută distincție între acțiunea în anulare, completare sau modificare a actului de stare civilă și acțiunea îndreptată împotriva dispoziției primarului privind rectificarea unui act de stare civilă. ... 27. În cazul celei dintâi, în care obiectul acțiunii îl constituie actul de stare civilă, act de natură civilă, în art. 57 alin. (2) din Legea nr. 119/1996, legiuitorul a indicat competența materială de soluționare a cauzei, în conformitate cu regulile generale de determinare a competenței materiale conținute în art. 94 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă, arătând că aceasta revine judecătoriei. ... 28. În cazul celei de-a doua, obiectul acțiunii nu îl constituie actul de stare civilă, ci dispoziția pe care autoritatea administrativă o emite în soluționarea cererii de rectificare. ... 29. Chiar dacă actul de stare civilă poate fi calificat ca un act de drept civil, în ceea ce privește stabilirea competenței interesează calificarea juridică a dispoziției primarului cu privire la rectificarea actului de stare civilă. ... 30. Or, art. 100 alin. (2) din Codul civil prevede că rectificarea actelor de stare civilă se poate face numai în temeiul dispoziției primarului, iar alin. (4) al aceluiași articol stabilește natura juridică a acestei dispoziții, în sensul că este un act administrativ. ... 31. Prevederea cu caracter general din Codul civil se completează cu dispozițiile art. 57 și 58 din Legea nr. 119/1996, care cuprind mențiuni identice în ceea ce privește modalitatea în care se pot anula, completa, modifica sau rectifica actele de stare civilă. ... 32. Astfel, în timp ce anularea, completarea, modificarea actelor de stare civilă sunt operațiuni lăsate doar în competența instanțelor judecătorești, care pot fi sesizate direct, de către persoana interesată, pentru rectificarea actelor de stare civilă, legiuitorul a înțeles să prevadă o procedură administrativă, persoana interesată trebuind să se adreseze unei instituții publice, conducătorul acesteia având competența de a emite dispoziția de rectificare. Procedura de rectificare poate fi derulată și din oficiu. ... 33. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru recunoașterea interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată, interesul legitim putând fi atât privat, cât și public. ... 34. Art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeași lege definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. ... 35. Rezultă că dispoziția emisă de primar în soluționarea cererii de rectificare, inclusiv cea prin care cererea de rectificare este respinsă, are caracterul unui act administrativ unilateral tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel încât determinarea competenței materiale în soluționarea cauzei se impune a fi făcută potrivit regulilor specifice contenciosului administrativ. ... 36. În consecință, interpretând sintagma „în condițiile legii“ din finalul art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996, se ajunge la concluzia că dispoziția primarului trebuie contestată la instanța de contencios administrativ, nu la judecătorie, această din urmă instanță neavând competența de a judeca orice cerere în materia actelor de stare civilă; o atare plenitudine de competență nu este prevăzută de lege. ... ...