Decizia ÎCCJ nr. 28/2021 (RIL)Punctul VIII

VIII. I. Analiza condițiilor de admisibilitate 51. Verificând regularitatea sesizării, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal sesizată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care, potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, are legitimare procesuală pentru declanșarea mecanismului de unificare a practicii al recursului în interesul legii, în scopul interpretării și aplicării unitare a legii de către instanțele judecătorești. ... 52. Referitor la cerințele de admisibilitate a recursului în interesul legii, art. 515 din Codul de procedură civilă prevede astfel: „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii.“ ... 53. Din cuprinsul normei anterior menționate rezultă următoarele condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil: – sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept; ... – problema de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești; ... – dovada soluționării diferite de către instanțele judecătorești să se realizeze prin hotărâri judecătorești definitive; ... – hotărârile judecătorești definitive să fie anexate cererii. ... ... 54. Analizând memoriul de sesizare cu recurs în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și hotărârile judecătorești anexate, reiese îndeplinirea cerințelor formale de admisibilitate enunțate în precedent. ... 55. În legătură cu prima condiție, problema de drept supusă dezbaterii pe calea recursului în interesul legii este aceea a stabilirii competenței materiale procesuale de soluționare a cererii în anulare/contestației îndreptate de persoana interesată împotriva dispoziției primarului unității administrativ-teritoriale, emisă în conformitate cu art. 100 alin. (2) din Codul civil, prin care se rectifică un act de stare civilă sau mențiuni înscrise pe marginea acestuia sau prin care se respinge cererea de rectificare, adresată pe cale administrativă. ... 56. Problema de drept este reală, fiind generată de caracterul lacunar al dispozițiilor art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996, care stabilesc că dispoziția primarului referitoare la rectificarea actului de stare civilă poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea emitentă, în condițiile legii, neindicând în mod expres instanța competentă după materie, ceea ce impune coroborarea normei cu alte dispoziții legale, în vederea stabilirii instanței competente. ... 57. Interpretarea diferită dată de instanțe dispozițiilor art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996 coroborate cu art. 94 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă (atât în redactarea anterioară intervenției asupra normei prin Legea nr. 310/2018, cât și în redactarea ulterioară), art. 100 alin. (2) și (4) din Codul civil, art. 2 alin. (1) lit. c) , f) și i) și alin. (2) și art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a creat practica judiciară neunitară, oglindită în hotărârile judecătorești definitive anexate memoriului de recurs, care reflectă cele două orientări jurisprudențiale anterior enunțate. ... 58. Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a recursului în interesul legii. ... ...