Decizia ÎCCJ nr. 20/2023 (RIL)Punctul VIII

VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție VIII.1. Asupra admisibilității sesizării 35. Verificând regularitatea sesizării, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție a fost legal învestită de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, potrivit dispozițiilor art. 514 din Codul de procedură civilă, are calitate procesuală pentru declanșarea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, în scopul interpretării și aplicării unitare a legii de către instanțele judecătorești. ... 36. În privința condițiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii, art. 515 din Codul de procedură civilă prevede că „Recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii.“ ... 37. Din conținutul acestei norme rezultă condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca recursul în interesul legii să fie admisibil, și anume: – obiectul recursului în interesul legii să fie o problemă de drept; ... – problema de drept să fi fost soluționată în mod diferit de instanțele de judecată; ... – dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive; ... – hotărârile judecătorești definitive să fie anexate cererii. ... ... 38. Prima condiție menționată este îndeplinită, deoarece prezentul recurs în interesul legii vizează o problemă de drept referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) , art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990, în sensul de a se stabili, în cazul persoanelor constituite în prizonieri de către partea sovietică anterior datei de 23 august 1944 și reținute în captivitate după încheierea armistițiului, dacă perioada de prizonierat pentru stabilirea bazei de calcul al indemnizației potrivit art. 4 alin. (1) din decretul-lege menționat include și perioada de prizonierat anterioară datei de 23 august 1944. ... 39. Și a doua condiție este îndeplinită, de vreme ce hotărârile judecătorești invocate de autorul sesizării au soluționat diferit problema de drept în discuție. ... 40. Astfel, în opinia majoritară s-a apreciat că art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 se interpretează în sensul că drepturile prevăzute de art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (7) din același act normativ vizează numai perioada ulterioară datei de 23 august 1944. ... 41. În cea de-a doua orientare jurisprudențială s-a apreciat că trebuie recunoscută inclusiv perioada de prizonierat anterioară datei de 23 august 1944, pentru acordarea drepturilor prevăzute de art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (7) din Decretul-lege nr. 118/1990. ... 42. Autorul sesizării a anexat hotărâri judecătorești definitive prin care a făcut dovada soluționării diferite a problemei de drept ce formează obiectul prezentului recurs în interesul legii. ... 43. Fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate reglementate de dispozițiile art. 514 și 515 din Codul de procedură civilă, se impune dezlegarea problemei de drept prin pronunțarea unei decizii în interesul legii. ... ... VIII.2. Asupra fondului recursului în interesul legii 44. Referitor la problema de drept ce formează obiectul sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că legiuitorul a fost preocupat constant de îmbunătățirea legislației cu caracter reparatoriu pentru persoanele persecutate din motive politice și etnice, dovadă în acest sens fiind prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999 și ale Legii nr. 221/2009. ... 45. Prin Decizia nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, Curtea Constituțională a reținut că scopul acordării de despăgubiri pentru daunele morale suferite de persoanele persecutate în perioada comunistă este nu atât repararea prejudiciului suferit, prin repunerea persoanei persecutate într-o situație similară cu cea avută anterior - ceea ce este și imposibil, ci finalitatea instituirii acestei norme reparatorii este de a produce o satisfacție de ordin moral, prin înseși recunoașterea și condamnarea măsurii contrare drepturilor omului, principiu care reiese din actele normative interne, fiind în deplină concordanță cu recomandările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. A mai apreciat că nu poate exista decât o obligație „morală“ a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate în perioada comunistă. ... 46. De asemenea, prin Hotărârea din 12 mai 2009, pronunțată în Cauza Ernewein și alții împotriva Germaniei și prin Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Klaus și Iouri Kiladze contra Georgiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nicio obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor. Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu garantează dreptul de a dobândi un bun (Hotărârea din 23 noiembrie 1983, pronunțată în Cauza Van der Mussele contra Belgiei, Hotărârea din 9 octombrie 2003, pronunțată în Cauza Slivenko contra Letoniei, și Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunțată în Cauza Andrejeva contra Letoniei). ... 47. Totodată, prin Decizia nr. 15 din 12 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că deportarea și prizonieratul în fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă măsuri administrative cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009, reținând că rațiunea edictării acestei legi este aceea de completare a actelor normative reparatorii deja existente și că atât deportarea, cât și prizonieratul au fost consecințe ale războiului și ale poziției asumate de statul român la acel moment istoric, preexistente apariției statului comunist, dar menținute de acesta. ... 48. Se poate constata că starea de prizonierat la care face referire art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 se deosebește de formele de persecuție politică [enumerate în art. 1 alin. (1) din același decret-lege] exercitate de dictatura comunistă instaurată la 6 martie 1945. ... 49. Starea de prizonierat în U.R.S.S. nu reprezintă o formă de persecuție politică a regimului comunist instaurat în România la data de 6 martie 1945, dar introducerea în Decretul-lege nr. 118/1990 a prevederilor ce lărgeau sfera persoanelor îndrituite la beneficiile acordate de acest act normativ (prin includerea în rândul beneficiarilor reparațiilor prevăzute de decretul-lege menționat a prizonierilor constituiți de către U.R.S.S. după data de 23 august 1944 ori aflați în această stare la data de 23 august 1944 și menținuți în prizonierat ulterior încheierii armistițiului) a avut în vedere un punct comun ce există între formele de persecuție politică de la art. 1 alin. (1) din decretul-lege și starea de prizonierat în U.R.S.S. ulterioară datei de 23 august 1944, menționată la art. 1 alin. (2) lit. b) din același decret-lege, și anume activitatea U.R.S.S., devenită aliat al României ulterior datei de 23 august 1944. ... 50. Starea de prizonierat anterioară datei de 23 august 1944 a avut la bază un prizonierat impus de un stat inamic la acea dată și s-a datorat stării de beligeranță dintre România și U.R.S.S., țări aflate în acea perioadă în război și în contrarietate de interese militare. ... 51. Pentru interpretarea dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 este relevantă metoda de interpretare istorică, fiind necesară analiza evoluției în timp a acestora. ... 52. Inițial, la data publicării Decretului-lege nr. 118/1990 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 9 aprilie 1990, art. 1 din acest act normativ nu făcea referire la categoria persoanelor constituite în prizonieri de către partea sovietică. ... 53. Abia prin Legea nr. 38/1990 s-a extins aplicarea Decretului-lege nr. 118/1990 la persoanele constituite în prizonieri de către partea sovietică după data de 23 august 1944. ... 54. În afară de persoanele constituite în prizonieri după data de 23 august 1944, s-a constatat că mai exista o altă categorie de persoane ce au avut calitatea de prizonieri în U.R.S.S. ulterior acestei date, și anume persoanele constituite ca atare anterior datei de 23 august 1944 și care au continuat să fie menținute în această stare ulterior încheierii Convenției de armistițiu din 12 septembrie 1944. ... 55. Pentru a se asigura egalitatea de tratament cu persoanele a căror situație a fost vizată de Legea nr. 38/1990, întrucât nu exista nicio rațiune pentru a face o diferență față de perioada de prizonierat în U.R.S.S. ulterioară datei de 23 august 1944, în funcție de data la care a început această stare (anterior sau ulterior datei de 23 august 1944), prin Legea nr. 59/1991 pentru modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945 (Legea nr. 59/1991), a fost extinsă din nou sfera persoanelor cărora le erau acordate beneficii prin Decretul-lege nr. 118/1990. Astfel, în rândul beneficiarilor Decretului-lege nr. 118/1990 au fost incluse și persoanele care au fost constituite în prizonieri de către U.R.S.S. anterior datei de 23 august 1944, dar au fost menținute în această stare ulterior încheierii armistițiului, prin modificarea operată de legea menționată, art. 1 alin. (1^1) lit. b) din același decret-lege (în numerotarea de la acea dată) dobândind următoarea formă: „De aceleași drepturi beneficiază și persoana care: a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului.“ ... 56. În urma modificărilor aduse prin Legea nr. 59/1991, Decretul-lege nr. 118/1990 a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, art. 1 alin. (1^1) lit. b) din decretul-lege menționat devenind art. 1 alin. (2) lit. b) . ... 57. Ulterior, Legea nr. 210/2022 pentru modificarea art. 1 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri și pentru stabilirea unor măsuri necesare aplicării Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările ulterioare, a modificat art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990, stabilind că persoanele constituite în prizonieri înainte de 23 august 1944, care au fost reținute în captivitate după încheierea armistițiului, beneficiază de drepturile prevăzute de decretul-lege menționat, indiferent de locul reținerii. ... 58. Observând această evoluție a reglementării analizate, reiese clar că legiuitorul a înțeles să facă distincție în privința stării de prizonierat după cum aceasta exista anterior sau ulterior datei de 23 august 1944. Astfel, dacă persoana a fost constituită în prizonier după data de 23 august 1944 sau înainte de această dată, dar a fost reținută în captivitate după încheierea armistițiului, va beneficia de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990. În schimb, dacă persoana a fost constituită în prizonier înainte de data de 23 august 1944 și a fost eliberată după încheierea armistițiului nu va beneficia de aceste drepturi. ... 59. Interpretarea conform căreia calculul indemnizației lunare vizează numai perioada de prizonierat ulterioară datei de 23 august 1944 rezultă din faptul că prima modificare a actului normativ ce a introdus dreptul la indemnizație inclusiv a celor aflați în prizonierat în U.R.S.S. (Legea nr. 38/1990) a privit persoanele constituite în prizonieri după această dată. ... 60. De altfel, pentru starea de prizonierat în U.R.S.S. sau în orice stat, indiferent de data existenței acestei stări, au fost acordate beneficii prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare. ... 61. În exercitarea controlului de constituționalitate a unor dispoziții din Decretul-lege nr. 118/1990, Curtea Constituțională a stabilit, prin Decizia nr. 303 din 10 iulie 2003, că hotărârea legiuitorului de a acorda măsuri reparatorii numai persoanelor condamnate ori celor care au suferit măsuri represive aplicate de dictatura instaurată în România nu contravin principiului egalității în drepturi sau principiului nediscriminării, întrucât statului român nu îi revine nicio obligație față de cetățenii români asupra cărora au fost exercitate măsuri politice sau dispoziții abuzive de autoritățile altor state, în afara teritoriului său. Faptul că, prin corelarea unor prevederi legale, unele persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, în acest fel, nu reprezintă o discriminare. ... 62. De asemenea, prin Decizia nr. 242 din 10 iunie 2003, instanța de contencios constituțional a statuat că necuprinderea în categoriile beneficiare de drepturi și a altor persoane, care se consideră îndreptățite să beneficieze de drepturile acordate prin lege, nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, ci este o problemă de opțiune a legiuitorului pozitiv cu privire la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească persoanele care beneficiază de drepturile respective. ... 63. În plus, trebuie subliniat că interpretarea teleologică contribuie la lămurirea dispozițiilor art. 1 alin. (2) lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990, deoarece scopul edictării acestora nu a fost acela de a indemniza persoanele (ori urmașii acestora) pentru starea de prizonierat în U.R.S.S., derivată din situația de beligeranță dintre cele două țări, ci a avut în vedere starea de prizonierat nejustificată, continuată după data de 23 august 1944, când armata română nu a mai luptat împotriva armatei sovietice, devenind aliat de iure al acesteia. ... 64. Având în vedere încetarea de către România a operațiunilor militare împotriva U.R.S.S. la data de 23 august 1944 și alianța consfințită între aceste state prin Convenția de armistițiu din 12 septembrie 1944, apar ca injuste constituirea de prizonieri și prelungirea acestei stări după data de 23 august 1944. ... 65. În acest context istoric, statul român și-a asumat prin Decretul-lege nr. 118/1990 obligația de a despăgubi persoanele constituie în prizonieri de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori care, fiind constituite ca atare înainte de această dată, au fost menținute în stare de prizonierat după încheierea armistițiului. ... 66. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere acordarea drepturilor pentru întreaga perioadă de prizonierat (atât cea anterioară, cât și cea ulterioară datei de 23 august 1944), nu ar fi avut motive să se raporteze la această dată, ci ar fi folosit o formulare generală, din care să rezulte că se referă la persoana constituită în prizonier de către partea sovietică (indiferent de data de început a perioadei de prizonierat ori de menținerea stării de prizonierat după o anumită dată). ... 67. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 517 alin. (1) din Codul de procedură civilă, ... ... ...