Decizia CCR nr. 873/2012Paragraful 6

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. În acest sens, apreciază că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Arată că nu se încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi autorităţilor publice, întrucât toate persoanele care au încheiat un contract de asistenţă juridică cu un avocat care intră sub incidenţa textului de lege criticat se află în situaţia de a nu putea beneficia de serviciile acestuia. Menţionează faptul că art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacră dreptul la un avocat ales, dar jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a recunoscut dreptul statelor de a reglementa modul în care această alegere urmează să fie făcută. Totodată, precizează că instanţa de la Strasbourg a statuat că este normal ca exercitarea profesiei de avocat să fie supusă anumitor reguli şi condiţii, exemplificând prin Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunţată în Cauza Bota împotriva României. Arată că, din această perspectivă, incompatibilitatea cuprinsă în prevederile art. 20 alin. (8) din Legea nr. 51/1995 se înscrie în limitele de apreciere care aparţin statului. În ce priveşte critica prin raportare la prevederile art. 41 din Constituţie ca urmare a pretinsei limitări a dreptului la muncă al avocatului, consideră că nu poate fi primită, întrucât autorul excepţiei nu poate justifica un interes în invocarea acesteia.