Decizia CCR nr. 855/2012Paragraful 10

Tribunalul Neamţ - Secţia I civilă opinează că aşteptările autorului excepţiei referitoare la nivelul securităţii sociale sunt rezonabile, statul având obligaţia de a asigura previzibilitatea normelor legale adoptate. Se arată, totodată, că dispoziţiile art. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 sunt retroactive, întrucât dispun recalcularea unor pensii aflate în plată, care constituie facta praeterita, încălcând dispoziţiile constituţionale ale art. 15, dar şi pe cele ale art. 16 şi afectând, totodată, dreptul de proprietate asupra acestora, prevăzut la art. 44 din Constituţie şi garantat prin art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 14 din Convenţie, şi prin art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Se arată că este sarcina statului să găsească soluţii de politică economică şi socială adecvate, că motivarea potrivit căreia s-a dat eficienţă principiului contributivităţii reprezintă o motivare neserioasă, având în vedere că sistemul pensiilor nu este grevat doar de acest principiu, că între multiplele principii aplicabile în materie nu există o ierarhie şi că principiul justului echilibru între interesul general al societăţii şi imperativul protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei a fost încălcat prin textele criticate, întrucât acestea creează o sarcină excesivă şi disproporţionată în patrimoniul contribuabililor. În ceea ce priveşte dreptul de proprietate privată este invocat principiul bunei guvernări, potrivit căruia este necesar ca autorităţile publice să ia toate măsurile necesare pentru protejarea drepturilor de care depind înseşi mijloacele de subzistenţă ale persoanei. Sunt invocate deciziile Curţii Constituţionale nr. 3 din 2 februarie 1993, nr. 5 din 23 februarie 1993, nr. 46 din 12 februarie 2002, nr. 466 din 28 octombrie 2004, nr. 375 din 6 iulie 2005 şi nr. 120 din 15 februarie 2007, precum şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului pronunţate în cauzele Beyeler împotriva Italiei, Naţional and Provincial Building Society şi alţii împotriva Marii Britanii, Stec şi alţii împotriva Marii Britanii, Andrejeva împotriva Letoniei, Wieczorek împotriva Poloniei, Kjartan Asmudsson împotriva Islandei, Rasmussen împotriva Poloniei, Sporrong şi Lonnorth împotriva Suediei şi Moskal împotriva Poloniei.