Decizia CCR nr. 849/2012Paragraful 24

În acest sens, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei, potrivit cărora "legea nu ar trebui să fie un temei pentru amenzi abuzive, ci să prevadă excepţii sau situaţii în care adunările spontane reprezintă o formă liberă şi legitimă a libertăţii întrunirilor", au caracterul unor propuneri de lege ferenda, referitoare la anumite completări sau excepţii pe care textul de lege criticat ar trebui să le conţină. Autorul excepţiei nu critică ceea ce dispoziţiile legale examinate prevăd expressis verbis, şi anume sancţionarea adunărilor publice spontane, ci doreşte, în realitate, reglementarea, în cuprinsul Legii nr. 60/1991, a unei excepţii de la regimul adunărilor publice, care să permită desfăşurarea, fără nicio condiţionare, a unor asemenea manifestări publice spontane.