Decizia CCR nr. 837/2012Paragraful 18

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 759 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 21 iulie 2010, răspunzând unei critici identice, a statuat că prin art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin se instituie o normă specială, ce derogă de la prevederile referitoare la executarea silită cuprinse în Codul de procedură civilă. Instituirea unei norme speciale cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul privind declararea căii de atac, prin care se derogă de la norma generală cuprinsă în art. 284 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu are semnificaţia unei atingeri aduse dreptului la apărare aparţinând autorului excepţiei. Aceasta, deoarece prevederile art. 62 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 trebuie interpretate în coroborare cu prevederile art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, precum şi dovezile invocate în susţinerea acestuia pot fi depuse inclusiv la prima zi de înfăţişare. Totodată, Curtea a mai reţinut că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.