Decizia CCR nr. 782/2012Paragraful 16

Autorii excepţiei apreciază că premiul pe anul 2010 reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât neacordarea sa reprezintă o veritabilă măsură de expropriere, contrară atât textului convenţional menţionat, cât şi art. 44 din Constituţie. În acest context, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care s-a pronunţat în nenumărate rânduri, chiar şi în cauze împotriva României, şi care a statuat că dreptul de creanţă reprezintă un "bun", dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puţin o "speranţă legitimă" de a-l vedea concretizat. Or, lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câştigat constituie o ingerinţă neconformă cu principiul protecţiei proprietăţii.