Decizia CCR nr. 257/2012Paragraful 15

Se apreciază că premiul pe anul 2010 reprezintă un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel încât neacordarea sa reprezintă o veritabilă măsură de expropriere. Autorii excepţiei arată că privarea de proprietate trebuie să respecte anumite exigenţe, respectiv să fie prevăzută de lege, să fie conformă dreptului intern şi să urmărească un scop legitim de interes general; or, se arată că ingerinţa statului în respectarea bunurilor proprietate privată nu este proporţională cu scopul legitim urmărit, fiind contrară atât textului convenţional menţionat, cât şi art. 44 din Constituţie.