Decizia CCR nr. 723/2012Paragraful 23

În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, subliniază faptul că Guvernul rămâne obligat ca, pe o perioadă relativ scurtă de timp, să creeze cadrul legal necesar concretizării dreptului privind acordarea de despăgubiri certe, previzibile şi concrete, actul normativ criticat neavând ca efect anihilarea acestei obligaţii, ci pregătirea cadrului necesar pentru implementarea Hotărârii-pilot pronunţate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României. Arată că Guvernul nu refuză plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, ci doar suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum şi a procedurilor privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, în scopul declarat de a consolida cadrul normativ necesar aplicării anumitor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005. În acest context, consideră că actul normativ criticat nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, opinează în sensul că măsurile propuse în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2012 nu sunt de natură a aduce atingere art. 1 alin. (4) şi art. 44 din Constituţie şi art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de vreme ce Guvernul nu neagă existenţa şi întinderea despăgubirilor la care sunt îndreptăţiţi proprietarii imobilelor preluate abuziv şi nu refuză punerea în executare a unor hotărâri judecătoreşti care constată aceste despăgubiri. De asemenea, consideră că actul normativ criticat nu aduce atingere nici dispoziţiilor art. 46 din Convenţie, prin adoptarea acestuia neluându-se o măsură contrară celor stabilite de instanţa europeană cu ocazia pronunţării Hotărârii-pilot în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, statul rămânând obligat ca, în termenul de 18 luni prevăzut în cuprinsul acestei hotărâri, să ia măsuri cu caracter general, care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire şi despăgubire, menţinând un just echilibru între interesul general public şi interesul particular al persoanelor îndreptăţite.