Decizia CCR nr. 639/2012Paragraful 13

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă Decizia nr. 23 din 2011, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu ocazia examinării unui recurs în interesul legii, prin care s-a statuat, între altele, că trecerea unor bunuri imobile - terenuri, din domeniul public al statului în domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, presupune obligativitatea parcurgerii procedurii de trecere a terenurilor din domeniul public în domeniul privat, prin hotărâre a Guvernului. De asemenea, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 136 din 21 octombrie 1998, prin care s-a statuat, între altele, că "[...] simpla apartenenţă a unui bun la domeniul public nu poate fi un obstacol pentru restituirea în natură vechiului proprietar [...]". Se mai arată că Legea nr. 268/2001 nu mai trebuia să reia procedura de trecere a bunului di n domeniul public în domeniul privat, stabilită de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, în caz contrar realizându-se un paralelism legislativ, interzis de prevederile art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. În concluzie, consideră că dispoziţiile Legii nr. 268/2001 trebuie să fie interpretate în sensul că, pentru terenurile aflate în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, în privinţa cărora sa decis retrocedarea de către Comisia judeţeană de fond funciar, procedura de trecere a bunului din domeniul public în domeniul privat se face prealabil încheierii protocolului de predare/primire între Agenţia Domeniilor Statului, pe de o parte, şi Comisiile de fond funciar, pe de altă parte, prin hotărâre de Guvern, în condiţiile art. 10 din Legea nr. 213/1998.