Decizia CCR nr. 153/2026Punctul 131

131. Curtea Constituțională subliniază că admisibilitatea unei întrebări preliminare presupune, între altele, o cauză pendinte pe rolul unei instanțe naționale și utilitatea reală a răspunsului oferit de CJUE pentru interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii Europene în acea cauză. CJUE poate refuza să se pronunțe asupra unei cereri de decizie preliminară formulate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea solicitată a dreptului Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci când problema este de natură ipotetică ori atunci când Curtea nu dispune de elementele de fapt și de drept necesare pentru a răspunde în mod util la întrebările care i-au fost adresate (Hotărârea din 11 septembrie 2008, pronunțată în Cauza C-11/07, Eckelkamp și alții, paragraful 28, și Hotărârea din 20 iunie 2013, pronunțată în Cauza C-259/12, Rodopi-M 91, paragraful 27). Funcția conferită CJUE în cadrul trimiterilor preliminare este aceea de a contribui la administrarea justiției în statele membre, iar nu de a formula opinii consultative cu privire la întrebări generale sau ipotetice (Hotărârea din 12 iunie 2003, pronunțată în Cauza C-112/00, Eugen Schmidberger, Internationale Transporte und Planzüge împotriva Austriei, paragraful 33, sau Hotărârea din 15 septembrie 2011, pronunțată în Cauza C-197/10, Unió de Pagesos de Catalunya împotriva Administración del Estado, paragraful 18). Justificarea unei întrebări preliminare nu o constituie formularea de opinii consultative cu privire la chestiuni generale sau ipotetice, ci necesitatea inerentă soluționării efective a unui litigiu (Hotărârea din 2 aprilie 2009, pronunțată în Cauza C-459/07, Elshani, paragraful 42). ...