Decizia CCR nr. 608/2012Paragraful 18

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 521 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 160^2 alin. 1 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate, reţinând că textul de lege criticat nu contravine art. 23 alin. (10) din Constituţie, deoarece nu împiedică persoana arestată preventiv să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. Acest drept îi este, de altfel, recunoscut inculpatului arestat preventiv prin art. 160^1 din acelaşi cod, care prevede că "în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune". Condiţiile de acordare a acestei liberări provizorii sub control judiciar sunt stabilite însă de art. 160^2 din Codul de procedură penală, în temeiul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", şi, prin urmare, sunt conforme Constituţiei. Dreptul de a cere luarea unei asemenea măsuri procesuale se poate exercita numai în condiţiile prevăzute de lege, în speţă de Codul de procedură penală, fiind atributul legiuitorului să le stabilească.