Decizia CCR nr. 559/2012Paragraful 37

Totodată, Curtea constată că nu este întemeiată nici susţinerea potrivit căreia derogarea se putea face numai printr-un act normativ de nivel cel puţin egal cu cel al reglementării de bază, ceea ce, în cauza de faţă, ar fi însemnat că reglementările cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2010 ar fi trebuit să facă parte dintr-o lege, în sensul de act al Parlamentului. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că delegarea legislativă a Guvernului de a emite ordonanţe poate opera fie în temeiul Constituţiei, potrivit art. 115 alin. (4) , în cazul ordonanţelor de urgenţă, fie în temeiul legii de abilitare adoptate cu respectarea alin. (1) al aceluiaşi articol. Totodată, interdicţia reglementării de către Guvern în domeniul legii organice priveşte numai ordonanţele Guvernului adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, această interdicţie decurgând direct din textul constituţional. O asemenea limitare nu este prevăzută însă de alin. (4) al art. 115 din Constituţie referitor la ordonanţele de urgenţă, care reprezintă acte normative adoptate de Guvern în temeiul unei prevederi constituţionale care permite Guvernului, sub controlul strict al Parlamentului, să facă faţă unor situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. În acest sens este Decizia nr. 120 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 5 aprilie 2004.