Decizia CCR nr. 548/2012Paragraful 19

Astfel, din dispoziţiile alin. (1) şi (2) ale art. 363^1 din Legea nr. 95/2006 nu reiese în mod evident dacă obligaţia de contribuţie revine doar producătorilor de medicamente sau tuturor entităţilor implicate în lanţul de distribuţie a medicamentelor. O astfel de reglementare este discriminatorie, anticoncurenţială şi absurdă. Nu se poate concepe ca legiuitorul să fi imaginat două soluţii legislative complet diferite cu privire la extinderea sferei plătitorilor unei contribuţii fiscale exclusiv pe baza modului în care este organizată distribuţia medicamentelor de către diferiţi producători către consumatorii finali. Astfel, în ipoteza în care titularul autorizaţiei de punere pe piaţă ar fi şi cel care introduce pentru prima oară medicamentele pe piaţa din România, contribuţia ar urma să fie plătită o singură dată, doar de către acesta, în vreme ce pentru ipoteza în care introducerea pe piaţă s-ar face de către o altă unitate decât titularul autorizaţiei de punere pe piaţă, atunci contribuţia s-ar datora de mai multe ori, de către fiecare entitate care revinde medicamentele odată introduse pe piaţă, până la destinatarul final.