Decizia CCR nr. 94/2026Punctul 106

106. Sub aspectul pretinsei limitări a libertății de manifestare a credințelor religioase în mod colectiv și în public a altor persoane, membre sau adepte ale unor structuri religioase, Curtea Constituțională observă că dreptul instituit de norma legală criticată, odată exercitat de un anumit cult, nu poate intra în coliziune cu același drept exercitat de către un alt cult, această ipoteză fiind înlăturată, de principiu, de prevederile art. 29 alin. (2) din Constituție și ale art. 13 din Legea nr. 489/2006, care instituie principiul toleranței, al înțelegerii și al respectului reciproc ca bază a raporturilor dintre structurile religioase. În plus, noua soluție legislativă introdusă prin articolul unic pct. 2 din legea criticată vizează doar cultele dintre toate cele 3 forme de asociere religioasă prevăzute de Legea nr. 489/2006, ceea ce înseamnă că asociațiile religioase și grupările religioase nu se supun aceleiași reguli. Această diferență de tratament juridic se justifică în mod obiectiv și rațional prin elementele specifice caracteristice unui cult, impuse de lege pentru recunoașterea acestui statut, și anume elementul stabilității (funcționarea legală ca asociație religioasă în România pentru cel puțin 12 ani) și cel al reprezentativității în rândul populației (listele de adeziuni aparținând unui număr de membri cetățeni români cu domiciliul în România cel puțin egal cu 0,1% din populația României, conform ultimului recensământ). ...