Decizia CCR nr. 94/2026Punctul 108

108. Faptul că alte persoane se pot considera constrânse în posibilitățile de a-și manifesta, la rândul lor, în public, în mod individual sau în mod colectiv, dar în afara unor structuri religioase, propriile convingeri religioase față de aceleași persoane considerate de un cult sau altul simboluri identitare proprii nu poate reprezenta o reală îngrădire a libertății gândirii, a conștiinței și a credinței religioase, deoarece fiecare persoană rămâne liberă în a se manifesta după cum consideră, cu respectarea, desigur, a limitelor impuse de art. 30 alin. (6) și (7) din Constituție. Norma juridică ce prescrie dreptul acordat cultelor prin articolul unic pct. 2 din legea criticată nu conține și o sancțiune a nerespectării acestuia de către o terță persoană (străină respectivului cult), ci urmărește exclusiv recunoașterea unor simboluri religioase și consolidarea unor practici religioase oficiale ce se bucură, prin prisma cultelor ca forme asociative religioase reprezentative în materia credințelor religioase, de o largă răspândire în rândul populației și care exprimă în mod colectiv credințele și convingerile religioase ale unui număr semnificativ de persoane. ...