Decizia CCR nr. 95/2026Punctul 6

6. Autorul sesizării consideră că această soluție legislativă încalcă, pe de o parte, dreptul persoanei la viață intimă, familială și privată, consacrat de art. 26 din Constituție, coroborat cu art. 20 din aceasta și cu art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și, pe de altă parte, demnitatea umană ca valoare supremă într-un stat de drept, astfel cum rezultă din prevederile art. 1 alin. (3) și ale art. 148 din Constituție, prin raportare la art. 7 și art. 8 alin. (2) teza a doua din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Susține, în acest sens, că, deși instituirea Registrului Unic Electronic de Boli Transmisibile și colectarea inițială a datelor menționate în actul criticat reprezintă o măsură legitimă, adecvată și necesară pentru protecția sănătății publice, problema de constituționalitate derivă din caracterul nelimitat în timp al stocării datelor și din imposibilitatea rectificării sau ștergerii acestora, chiar și în situația în care persoana este complet vindecată și nu mai prezintă niciun risc de contagiozitate. Deși datele științifice permit o anumită diferențiere, legea nu distinge între diferitele categorii de boli transmisibile la care agentul patogen fie rămâne în stare activă în organism, fie rămâne în stare latentă în organism sau la care agentul patogen este eliminat. În consecință, o persoană ale cărei date cu caracter personal au fost înscrise în acest registru va rămâne înregistrată pe întreaga perioadă a vieții sale, chiar și în situația în care s-a vindecat complet, fără risc de recidivă sau contagiozitate postboală, nemaifiind purtător cronic al bolii și neavând nevoie de urmărire medicală de lungă durată. În aceste situații, rațiunea inițială a măsurii înscrierii și menținerii în registru nu mai subzistă, fiind lipsită de scop și de caracterul său necesar. Se menționează Decizia Curții Constituționale nr. 498 din 17 iulie 2018, paragraful 36, în care se face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a constatat că stocarea și colectarea datelor de sănătate ale unei persoane pentru o perioadă lungă de timp, împreună cu dezvăluirea și utilizarea acestor date, fără a avea o legătură cu scopul inițial al colectării acestora, constituie o ingerință disproporționată în dreptul la respectarea vieții private (Hotărârea din 26 ianuarie 2017, pronunțată în Cauza Surikov împotriva Ucrainei, paragrafele 70 și 89, privind divulgarea motivelor medicale în temeiul cărora un angajat a fost scutit de efectuarea serviciului militar). În acest sens se precizează că art. 8 alin. (2) teza a doua din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede un drept distinct, dreptul la rectificarea datelor înregistrate, atunci când acestea nu mai corespund realității. ...