Decizia CCR nr. 476/2012Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că sintagma "sau a instituţiilor publice", cuprinsă în dispoziţiile de lege criticate, este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (6) , care stabilesc că "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine", şi ale art. 30 alin. (7) , potrivit cărora "Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii [...]", întrucât onoarea şi demnitatea sunt trăsături specifice persoanei fizice, şi nu persoanei juridice. Prin urmare, instituţiile publice nu pot beneficia de protecţia valorilor la care se referă art. 30 din Legea fundamentală, iar cuprinderea în sfera contravenţiilor a faptelor privitoare la lezarea demnităţii şi onoarei instituţiilor publice aduce atingere dispoziţiilor constituţionale invocate. Apreciază că organele statului profită de poziţia lor şi, sub oblăduirea prevederilor de lege criticate, comit abuzuri. Totodată, consideră că eliminarea căii de atac împotriva hotărârii prin care judecătoria soluţionează plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la apărare şi dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.