Decizia CCR nr. 476/2012Paragraful 33

În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse alin. (2) al art. 8 din Legea nr. 61/1991, introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, ca fiind alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 61/1991 anterior republicării acesteia, dispoziţii potrivit cărora hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei este definitivă şi irevocabilă, acestea nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate de autorul excepţiei. Stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii"), ca de altfel şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea "sunt prevăzute numai de lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].