Decizia CCR nr. 93/2026Punctul 22

22. Referitor la invocarea art. 30 alin. (1) din Constituție, care stipulează libertatea de exprimare, se susține că aceasta nu este absolută și, în speță, nu este încălcată, deoarece legea criticată se înscrie în limitele prescrise chiar de alin. (6) și (7) ale aceluiași art. 30, prin care sunt protejate demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine și care interzic defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. Reglementări similare, care impun anumite limitări specifice libertății de exprimare, se regăsesc și în art. 10 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și în art. 19 paragraful 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. În plus, art. 57 din Constituție impune cetățenilor obligația de exercitare a drepturilor constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalte persoane. ...