Decizia CCR nr. 355/2025Punctul (II)

(II) Critici de neconstituționalitate intrinsecă (II.1.) Critici de neconstituționalitate intrinsecă raportate la prevederile art. 26, ale art. 29 și ale art. 30 alin. (1) și (2) din Constituție coroborate cu cele ale art. 1 alin. (3) și ale art. 20 din Constituție, precum și cu cele ale art. 10 din Convenție 6. Autorii obiecției de neconstituționalitate consideră că prin adoptarea legii criticate și instituirea cenzurii se realizează o ingerință a Parlamentului asupra libertății de exprimare, informare și învățătură, astfel că, aplicând testul de proporționalitate, dispozițiile legale ce fac obiectul sesizării nu își găsesc justificarea raportat la exigențele indicate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul scopului legitim și al măsurii adecvate, necesare într-o societate democratică, nepăstrând justul echilibru între interesele colective și cele individuale. ... 7. În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin dispozițiile legale criticate, a prevederilor art. 30 alin. (1) și (2) din Constituție și ale art. 10 din Convenție, se arată că libertatea de exprimare, ca libertate fundamentală, permite subiecților de drept să participe la viața politică, socială și culturală, manifestându-și public gândurile, opiniile, credințele etc., în condiții expres prevăzute de lege. Astfel, libertatea de exprimare nu poate fi concepută fără libertatea de opinie, fiind o condiție sine qua non a unei veritabile democrații pluraliste care impune statelor nu numai obligația generală, negativă, de a se abține de la o îngrădi, dar și obligația pozitivă de a asigura caracterul pluralist al informației și transmiterea acesteia, în mod liber, prin mijloace tehnice sau prin orice alte forme de exprimare. În acest sens, este invocată Hotărârea din 7 decembrie 1976, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Handyside împotriva Regatului Unit, prin care s-a statuat că exercițiul libertății de exprimare poate fi restrâns și condiționat, în condiții reglementate prin lege, în scopul protejării altor drepturi și libertăți fundamentale prevăzute în Constituție, a intereselor legitime ale persoanelor și, implicit, a ordinii, a sănătății și a moralei publice. ... 8. De asemenea, autorii sesizării fac trimitere la art. 7 din Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal - despre care afirmă că obligă statele membre la respectarea drepturilor și a principiilor juridice fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare și de asociere, susținând că dispozițiile legale criticate contravin normei europene anterior menționate și, prin urmare, prevederilor art. 10 din Convenție raportate la cele ale art. 20 din Constituție. ... 9. Se arată, totodată, că noua reglementare lărgește sfera obiectului material al infracțiunii prevăzute la art. 369 din Codul penal prin care este incriminată incitarea la violență, ură sau discriminare, completându-l pe acesta cu materiale audio - video, cărți și articole. Se mai susține că, în aceste condiții, dispozițiile art. I pct. 3 din legea criticată [cu referire la art. 2 lit. b^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002], prin care se interzice publicarea de materiale audio-video, cărți, articole, documente etc., sunt în contradicție cu prevederile art. I pct. 8 din aceeași lege [cu referire la art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002], potrivit cărora „nu constituie infracțiune fapta prevăzută la [...] dacă este săvârșită în interesul artei sau științei, cercetării ori educației [...]“. ... 10. Autorii obiecției subliniază, de asemenea, că legea criticată nu prevede criterii clare și obiective în scopul determinării persoanelor îndreptățite să stabilească dacă anumite materiale audio-video, texte scrise, documente etc. pot fi sau nu publicate, respectiv dacă acestea au caracter antisemit, xenofob ori discriminatoriu sau, dimpotrivă, dacă acestea au un caracter științific, educativ sau artistic; se mai arată că legea criticată nu reglementează nici metodele potrivit cărora poate fi stabilit acest caracter, nici momentele cronologice la care acesta trebuie determinat. ... 11. Or, în aceste condiții, autorii sesizării susțin că dispozițiile legale de drept internațional și european mai sus referite oferă o protecție juridică superioară libertății de exprimare, având, potrivit art. 20 din Constituție, prioritate în aplicare. ... 12. Pentru aceleași motive, se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 20. ... 13. Totodată, se susține că libertatea de exprimare este indisolubil legată de demnitatea umană, încălcarea celei dintâi constituind și o încălcare a principiului constituțional anterior menționat, astfel cum acesta este reglementat la art. 1 alin. (3) din Constituție. ... 14. Nu în ultimul rând, se arată că încălcarea libertății de exprimare constituie o încălcare a dreptului la viață intimă, familială și privată, prevăzut la art. 26 din Constituție, întrucât obligă titularul acestui drept fundamental la o continuă autocenzură, afectându-i atât raționamentul, cât și dreptul de a dispune de sine însuși. ... ... (II.2.) Critici de neconstituționalitate intrinsecă raportate la prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție 15. Autorii obiecției de neconstituționalitate susțin, de asemenea, că dispozițiile legale criticate au un caracter vag, fiind lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, motiv pentru care contravin jurisprudenței Curții Constituționale, jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și celei a Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la calitatea legii. Sunt invocate, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia Curții Constituționale nr. 1 din 10 ianuarie 2014 și Decizia Curții Constituționale nr. 106 din 27 februarie 2014, precum și următoarele hotărâri pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului: Hotărârea din 29 martie 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunțată în Cauza Petra împotriva României, și Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunțată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit. ... 16. Criticile mai sus menționate sunt exemplificate prin următoarele sintagme: „precum și alte asemenea reprezentări care transmit idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe“ din cuprinsul art. I pct. 3 din legea criticată [cu referire la art. 2 lit. b^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002], „aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui asemenea grup“ din cuprinsul art. I pct. 5 din legea criticată [cu referire la art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002], „negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident, prin orice mijloace“ din cuprinsul art. I pct. 10 și 11 din legea criticată [cu referire la art. 6 alin. (1) , (2) și (2^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002], „orice alte asemenea reprezentări“ din cuprinsul art. II pct. 1 din legea criticată [cu referire la art. 2 lit. d) din Legea nr. 157/2018] și „prin orice mijloace“ din cuprinsul art. II pct. 2 din legea criticată [cu referire la art. 4 din Legea nr. 157/2018]. ... 17. Se mai arată că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (2) și ale art. 8 alin. (3) și (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, despre a căror respectare se afirmă că reprezintă un veritabil criteriu de constituționalitate. ... 18. Este invocat conținutul Avizului Consiliului Legislativ nr. 125 din 6 mai 2025 referitor la proiectul legii ce constituie obiectul prezentei sesizări. ... ... (II.3.) Critici de neconstituționalitate intrinsecă raportate la prevederile art. 20, 31, 32 și 53 din Constituție 19. Autorii obiecției de neconstituționalitate susțin, totodată, că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la învățătură, prevăzut de art. 32 din Constituție, deoarece nu permit dezvoltarea gândirii critice în rândul generațiilor tinere, prin prezentarea faptelor istorice din perspectiva tuturor popoarelor și etniilor implicate în evenimentele la care acestea se referă, pentru ca tinerii să poată evalua corect efectele acestor evenimente asupra dezvoltării sociale, economice și politice, prezente și viitoare. Or, dreptul la învățătură este asigurat și prin libertatea de exprimare, prin lipsa cenzurii în artă, știință, cercetare și educație. ... 20. Se arată că, prin interzicerea publicării de cărți, mesaje, articole, documente și conținuturi audio-video, se instituie o veritabilă cenzură, care anihilează exercițiul tuturor celor trei drepturi fundamentale: libertatea de exprimare, dreptul la informație și dreptul la învățătură. ... 21. Pentru aceste motive, se susține că prevederile legii criticate constituie o veritabilă cenzură a libertății academice și științifice, faptele istorice neputând fi negate sau mistificate prin restrângerea exercitării drepturilor și libertăților constituționale. ... 22. Având în vedere argumentele mai sus menționate, se susține că restrângerea drepturilor fundamentale invocate în prezenta cauză este contrară dispozițiilor constituționale ale art. 53. ... ... (II.4.) Critici de neconstituționalitate intrinsecă raportate la prevederile art. 4, ale art. 6 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1) din Constituție 23. Autorii sesizării susțin că statul recunoaște și garantează persoanelor aparținând minorităților naționale dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității lor etnice, însă, prin legea criticată, se asigură posibilitatea prezentării faptelor istorice doar din punctul de vedere al anumitor minorități și, în consecință, se interzicere promovarea opiniilor istorice ale celorlalte minorități/majorități naționale sau etnii (români, maghiari, germani, romi, evrei, greci, cehi, sârbi, turci, tătari, croați etc.), aspect ce constituie o încălcare a principiului egalității în drepturi. ... 24. În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere. ... 25. Președintele Camerei Deputaților apreciază că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată. ... 26. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă formulate de autorii prezentei sesizări prin raportare la prevederile art. 75 și ale art. 76 alin. (3) din Constituție, se arată că acestea sunt nemotivate, drept care, sub acest aspect, obiecția de neconstituționalitate nu poate fi analizată pe fond. ... 27. Referitor la pretinsa încălcare prin dispozițiile legale criticate a prevederilor art. 26, 29 și 30, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (3) și ale art. 20 din Constituție, se arată că autorii sesizării nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, întrucât invocă prevederile constituționale anterior enumerate doar într-o manieră generică, fără a menționa în ce constă contradictorialitatea dintre ele și fiecare dintre dispozițiile legale ce formează obiectul controlului. Or, în absența acestor elemente de conținut, Curtea Constituțională s-ar substitui autorilor sesizării în privința formulării unor critici de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu de către aceasta, aspect ce excedează competențelor pe care Legea fundamentală i le atribuie. ... 28. Cu privire la criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, se apreciază că acestea sunt neîntemeiate, astfel cum reiese din analiza sistematică a prevederilor legii contestate și a sintagmelor criticate de autorii sesizării. Sunt invocate, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 și Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012) și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 5 ianuarie 2000, pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, Hotărârea din 23 noiembrie 2000, pronunțată în Cauza ex-regele Greciei și alții împotriva Greciei, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, și Hotărârea din 8 iulie 2008, pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikliği împotriva Turciei) referitoare la standardele de calitate a legii, precum și dispozițiile art. 36 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, arătându-se că expresiile indicate de autorii sesizării cuprind termeni consacrați în limbajul juridic, utilizați în înțelesul curent din limba română, fără abrevieri ori semnificații particulare; totodată, se arată că în cuprinsul acestora nu sunt utilizate noțiuni noi, neologisme, regionalisme ori cuvinte cu sens echivoc. ... 29. Se observă, astfel, că sintagma „idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe“, din cuprinsul art. I pct. 3 din legea contestată [cu referire la art. 2 lit. b^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002], este utilizată unitar în cuprinsul ordonanței modificate și completate prin legea criticată, în mod corelativ celorlalte noțiuni, definite la art. 2 lit. a) și b) din aceeași ordonanță, care nu sunt supuse intervențiilor legislative aduse prin legea contestată. ... 30. În ceea ce privește sintagma „aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui asemenea grup“, se arată că aceasta este prevăzută la art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 și, de asemenea, că astfel forme de manifestare a infracțiunii au fost incriminate de legiuitor încă din anul 2002 [a se vedea dispozițiile art. 3 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002]. ... 31. Referitor la expresia „orice alte asemenea reprezentări“ prevăzută la art. II pct. 1 [cu referire la art. 2 lit. d) din Legea nr. 157/2018], se susține că aceasta capătă conținut prin reglementarea de către legiuitor, în cuprinsul normei din care face parte, a unor elemente concrete care îi oferă un înțeles complet, clar, indubitabil și predictibil. Prin urmare, simpla calificare a unor termeni ori expresii utilizate în legea contestată ca fiind neclari/neclare nu le conferă acestora, în mod automat, caracterul indicat de autorii sesizării. ... 32. Referitor la pretinsa încălcare, prin dispozițiile legale criticate, a prevederilor art. 20, 31 și 32 din Constituție, se arată că autorii sesizării enumeră, cu caracter generic, dispoziții din Legea fundamentală și principii statuate în jurisprudența Curții Constituționale, fără a argumenta, în cazul fiecărei norme juridice criticate, încălcările pretinse. Astfel, elementele prezentate de autorii sesizării constituie doar ipoteze circumstanțiale, invocate din perspectivă interpretativă, care excedează sferei controlului de constituționalitate, neputând fi, așadar, reținute. Se susține că, de altfel, aspectele semnalate pun în discuție modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale contestate. Or, în absența unei practici judiciare cvasiunanime, faptul că pot exista interpretări și aplicări diferite ale înțelesului unei norme juridice, în sens larg, nu conduce automat la concluzia neconcordanței acesteia cu dispozițiile Legii fundamentale (este invocată, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 336 din 30 aprilie 2015). ... 33. Guvernul apreciază că obiecția de neconstituționalitate este neîntemeiată. ... 34. Referitor la criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la art. 75 și art. 76 alin. (3) din Constituție, se arată că acestea nu pot fi reținute, întrucât sunt nemotivate, autorii sesizării neprecizând în ce constă pretinsa încălcare a procedurii legislative prin raportare la normele constituționale invocate, ci doar rezumându-se la o analiză doctrinară și jurisprudențială a principiului „majoritatea decide, opoziția se exprimă“. Sunt invocate, în acest sens, următoarele decizii ale Curții Constituționale: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, Decizia nr. 520 din 15 mai 2012 și Decizia nr. 767 din 18 decembrie 2014. ... 35. În ceea ce privește critica privind încălcarea libertății de exprimare, precum și a prevederilor art. 26, 29 și 30 coroborate cu art. 1 alin. (3) și cu art. 20 din Constituție, se arată că, deși în debutul obiecției de neconstituționalitate se menționează că aceasta privește neconstituționalitatea legii în ansamblul său și, în principal, a unor texte expres indicate de către parlamentari, din cuprinsul sesizării nu rezultă care dintre măsurile prevăzute de proiectul de lege sunt neconstituționale prin raportare la dreptul la viață intimă, familială și privată, libertatea conștiinței și libertatea de exprimare, fiind doar invocate textele constituționale incidente, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale în materie. ... 36. Cu privire la fondul acestor critici de neconstituționalitate, dar și cu privire la limitele libertății de exprimare și la conținutul noțiunii de „cenzură“, este invocată jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv Decizia nr. 857 din 9 iulie 2008, Decizia nr. 629 din 4 noiembrie 2014, Decizia nr. 137 din 16 martie 2022, și Decizia nr. 649 din 24 octombrie 2018, paragrafele 62-64. ... 37. Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, se arată, în esență, că autorii sesizării argumentează neclaritatea dispozițiilor legale criticate folosindu-se de avizul Consiliului Legislativ, care are însă un rol consultativ și nu decizional în procesul de legiferare. Se face trimitere, în acest sens, la Decizia Curții Constituționale nr. 723 din 12 decembrie 2023, paragraful 125. ... 38. Este invocată, totodată, jurisprudența Curții Constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, Decizia nr. 183 din 2 aprilie 2014, Decizia nr. 845 din 18 noiembrie 2020 și Decizia nr. 193 din 6 aprilie 2022. De asemenea, se face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, și Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109, Hotărârea din 15 octombrie 2015, pronunțată în Cauza Perinçek împotriva Elveției, paragraful 133, Hotărârea din 27 iunie 2017, pronunțată în Cauza Satakunnan Markkinapörssi Oy și Sataniedia Oy împotriva Finlandei, paragraful 143. ... 39. În ceea ce privește omisiunile legislative semnalate de autorii sesizării, se arată că analiza acestora excedează competenței instanței de contencios constituțional, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, aceasta din urmă fiind atribuția exclusivă a legiuitorului. Se arată, totodată, că aceste omisiuni legislative nu au relevanță constituțională, ipoteză care ar fi atras competența instanței de contencios constituțional de a proceda la corectarea lor pe calea controlului de constituționalitate. În acest sens, sunt invocate Decizia nr. 609 din 28 septembrie 2017, Decizia nr. 479 din 17 septembrie 2019 și Decizia nr. 824 din 12 decembrie 2019 și Decizia nr. 191 din 28 mai 2020, dar și Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, și Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014. ... 40. Referitor la critica privind încălcarea prin dispozițiile legale criticate a prevederilor art. 4, ale art. 6 alin. (2) , ale art. 16 alin. (1) raportat la 20, 31, 32 și 53 din Constituție, caracterul neîntemeiat al acesteia este argumentat prin considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 907 din 16 decembrie 2020. ... 41. Președintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere până la data pronunțării prezentei decizii. ... ... ...