Decizia CCR nr. 356/2025Punctul II

II. Critici de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 30, art. 31 și art. 33 din Constituție 24. Se arată că dispozițiile legale criticate instituie o veritabilă cenzură, care anihilează exercițiul tuturor celor trei drepturi fundamentale: libertatea de exprimare, dreptul la informație și accesul la cultură. ... 25. În acest sens, se susține că textele criticate pot fi interpretate ca o interdicție de difuzare referitoare la texte culturale și de interacțiune interpersonală, o astfel de interdicție fiind contrară dreptului la informație, prevăzut de art. 31 din Constituție și accesului la cultură, prevăzut de art. 33 din Constituție. ... 26. Se arată, de asemenea, că dispozițiile legale criticate pot fi interpretate în sensul interzicerii oricăror referiri la o anumită persoană (de exemplu, simpla citare a unor declarații făcute de o persoană; promovarea unor idei ale persoanei, care nu au legătură cu vreo ură națională, rasială, de clasă sau religioasă; prezentarea unor aspecte considerate pozitive din activitatea persoanei, altele decât cele care au legătură cu discriminarea sau ura națională, rasială, de clasă sau religioasă), o asemenea interdicție contravenind libertății de exprimare, astfel cum aceasta este reglementată la art. 30 din Constituție. ... 27. În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere. ... 28. Președintele Camerei Deputaților apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. ... 29. Cu privire la criticile formulate prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, se apreciază că acestea sunt neîntemeiate, astfel cum reiese din analiza sistematică a prevederilor legii contestate și a sintagmelor criticate de autorul sesizării. Sunt invocate, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale (spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006 și Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012) și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, Hotărârea din 5 ianuarie 2000 pronunțată în Cauza Beyeler împotriva Italiei, Hotărârea din 23 noiembrie 2000 pronunțată în Cauza Ex-regele Greciei și alții contra Greciei, Hotărârea din 24 mai 2007 pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României și Hotărârea din 8 iulie 2008 pronunțată în Cauza Fener Rum Patrikligi împotriva Turciei) referitoare la standardele de calitate a legii, precum și dispozițiile art. 36 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, arătându-se că expresiile indicate de autorul sesizării cuprind termeni consacrați în limbajul juridic, utilizați în înțelesul curent din limba română, fără abrevieri ori semnificații particulare; totodată, se arată că în cuprinsul acestora nu sunt utilizate noțiuni noi, neologisme, regionalisme ori cuvinte cu sens echivoc. ... 30. Se observă, astfel, că sintagma „idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste ori xenofobe“, din cuprinsul art. I pct. 3 din legea contestată, este utilizată unitar în cuprinsul ordonanței modificate și completate prin legea criticată, în mod corelativ celorlalte noțiuni, definite la art. 2 lit. a) și b) al aceleiași ordonanțe, care nu sunt supuse intervențiilor legislative aduse prin legea contestată. ... 31. În ceea ce privește sintagma „aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui asemenea grup“, se arată că aceasta este prevăzută la art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 și că asemenea forme de manifestare a infracțiunii au fost incriminate de legiuitor încă din anul 2002 [a se vedea dispozițiile art. 3 alin. (2) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002]. ... 32. În subsidiar, se observă că autorul sesizării critică și dispoziții ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002, în forma lor în vigoare, apreciind că termenul „naționalismul extremist“ din cuprinsul acesteia este lipsit de claritate, precizie și previzibilitate. Se arată însă că acest aspect excedează cadrului constituțional al controlului de constituționalitate a priori în limitele căruia a fost formulată prezenta sesizare. ... 33. Pentru aceste motive, se apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale prin raportare la prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. ... 34. În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate formulate prin invocarea dreptului la informație (art. 31 din Constituție), accesului la cultură (art. 33 din Constituție) și libertății de exprimare (art. 30 din Constituție), se observă că autorul sesizării folosește o tehnică de redactare prin care enumeră, cu caracter generic, mai multe dispoziții din Legea fundamentală, fără a argumenta pentru fiecare situație încălcările pretinse, elementele prezentate constituind doar ipoteze circumstanțiale, invocate din perspectivă interpretativă, care excedează controlului de constituționalitate. ... 35. Guvernul apreciază că dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale și convenționale invocate în susținerea sesizării. ... 36. Referitor la criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție, cu titlu general, sunt invocate considerentele și soluțiile pronunțate de Curtea Constituțională prin deciziile nr. 189 din 2 martie 2006, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 743 din 2 iunie 2011, nr. 26 din 18 ianuarie 2012, nr. 183 din 2 aprilie 2014, nr. 845 din 18 noiembrie 2020, nr. 65 din 24 februarie 2022 și nr. 649 din 15 decembrie 2022, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, făcându-se trimitere, cu titlu exemplificativ, la Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și MilitaruPidhorni împotriva României, paragraful 3, și la Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi - S.R.L. și alții împotriva Italiei, paragraful 109, Hotărârea din 15 octombrie 2015, pronunțată în Cauza Perincek împotriva Elveției, paragraful 133, Hotărârea din 27 iunie 2017, pronunțată în Cauza Satakunnan Markkînaporssi Oy și Satamedia Oy împotriva Finlandei, paragraful 143. ... 37. Analizând normele criticate din perspectiva jurisprudenței menționate mai sus, se arată că, într-adevăr, după cum se susține de către autorul sesizării, termenul „legionar“ nu este definit expres de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002. Însă sintagma „organizație cu caracter ... legionar“ este definită la art. 2 lit. a) din aceeași ordonanță încă în redactarea acesteia din anul 2015, ca fiind „orice grup format din trei sau mai multe persoane, care își desfășoară activitatea temporar sau permanent, în scopul promovării ideilor, concepțiilor sau doctrinelor ... legionare ... În această categorie pot fi incluse organizațiile cu sau fără personalitate juridică, partidele și mișcările politice, asociațiile și fundațiile, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte persoane juridice care îndeplinesc cerințele prevăzute la prezenta literă“. Or, legea criticată nu modifică și nu completează acest text. ... 38. Referitor la identificarea ideilor, concepțiile sau doctrinelor legionare, se susține că un număr mare de lucrări documentate istoric au făcut îndeobște cunoscut că, printr-o intensă propagandă, legionarii au contestat valorile democrației și au acționat pentru instaurarea unei dictaturi ce viza segregația rasială; în percepția legionară, democrația și liberalismul erau impuse de democrațiile occidentale. În acest context, se menționează că instanța de contencios constituțional a admis posibilitatea utilizării noțiunilor doctrinare în interpretarea normelor juridice, fiind indicate considerentele Deciziei nr. 404 din 21 septembrie 2022. ... 39. Cu privire la critica referitoare la definiția circulară a noțiunii de „materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe“ se arată că aceasta se rezumă la faptul că nu poate fi dedus clar sensul termenilor „idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe“, fiind aplicabile, în mod corespunzător, în privința sa, considerentele mai sus arătate. ... 40. Referitor la lipsa de claritate a noțiunii de „materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, din perspectiva concentrației conținutului“ se apreciază că aceasta se reduce tot la sensul termenilor uzitați în cuprinsul său, fiind, de asemenea, aplicabile considerentele mai sus menționate. ... 41. În ceea ce privește caracterul pretins neclar al sintagmei „cultul persoanelor care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste și xenofobe“ se arată că cea care ar putea fi considerată „autoritatea competentă“ să stabilească dacă o anumită organizație are un astfel de caracter este instanța de judecată. În plus, se menționează că eventualele soluții contradictorii pronunțate de instanțele judecătorești în aplicarea dispozițiilor legale criticate pot fi unificate prin deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii, potrivit rolului acestei instanțe, consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituție. ... 42. Cât privește criteriile prin raportare la care se poate stabili dacă o persoană a făcut parte din conducerea unei astfel de organizații, având în vedere multitudinea de situații practice, se susține că o reglementare strictă ar putea să restrângă aplicabilitatea normei și să lase în afara ipotezei acesteia unele situații pe care legiuitorul nu avea cum să le prevadă la momentul redactării textului, ceea ce ar putea da naștere unei aplicări neunitare a unei astfel de soluții legislative. ... 43. Referitor la prezentarea, între argumentele expuse în susținerea criticii, a unor observații ale Consiliului Legislativ cu privire la legea analizată, este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 723 din 12 decembrie 2023, paragraful 125. ... 44. În privința criticilor de neconstituționalitate raportate la dispozițiile art. 30, art. 31 și art. 33 din Constituție, este invocată Decizia Curții Constituționale nr. 649 din 24 octombrie 2018, paragrafele 62 și 64, Decizia nr. 629 din 4 noiembrie 2014 și Decizia nr. 137 din 16 martie 2022. Se susține că aceleași argumente sunt valabile și în ceea ce privește accesul la cultură și dreptul la informație, niciunul dintre acestea nefiind un drept absolut. ... 45. Președintele Senatului nu a comunicat punctul de vedere solicitat. ... 46. La dosarul cauzei, în calitate de amicus curiae, domnul Bogdan Ionescu, avocat în cadrul Baroului Arad, a depus un memoriu prin care solicită respingerea prezentei obiecții de neconstituționalitate, iar Asociația Culturală „Cealaltă Românie“, cu sediul în Bacău, prin reprezentantul său domnul Vasile Botomei, Asociația „Apărătorii Dreptei Credințe Calendarul Ortodox Iulian“, cu sediul în Pașcani, reprezentată de domnul Gabriel Ilășoaia, Asociația Civică Dreptate - Filiala Prahova, cu sediul în Bucov, reprezentată de domnul vicepreședinte Costel Cotîrlan Simioniuc, domnul lector univ. dr. Florian Olteanu de la Universitatea din Craiova, domnul Victor Roncea și domnul Dogaru Victor Dorian au depus la dosar documente prin care solicită admiterea obiecției. ... ...