Decizia CCR nr. 356/2025Punctul I

I. Critici de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 20 din Constituție, precum și la cele ale art. 7 din Convenție 4. În motivarea obiecției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, motiv pentru care contravin jurisprudenței Curții Constituționale și celei a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la calitatea legii. Sunt invocate, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 210 din 8 aprilie 2014, paragrafele 27 și 28, Decizia Curții Constituționale nr. 629 din 4 noiembrie 2014, paragraful 46, și Decizia Curții Constituționale nr. 561 din 15 septembrie 2021, paragraful 35. ... 5. Referitor la noțiunile de „legionar“ și „fascist“, folosite de către legiuitor în cuprinsul prevederilor legale criticate, se susține că prima modificare importantă pe care o aduce legea analizată este cea prevăzută la art. I pct. 5 din cuprinsul acesteia, respectiv faptul că extinde sfera organizațiilor interzise la cele cu caracter legionar, pe care le alătură organizațiilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob, care sunt, în prezent, interzise, în mod expres, prin dispozițiile art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002. ... 6. Se arată că, spre deosebire de celelalte organizații interzise (rasiste și xenofobe), care pot fi definite prin raportare la anumite criterii relativ obiective, respectiv discriminarea unor persoane sau a unor grupuri de persoane, în funcție de rasă sau naționalitate, noțiunea de „legionar“ nu este definită nicăieri în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002. Se observă că legea criticată definește sintagma „Mișcare Legionară“, la art. I pct. 4, fără a lămuri însă care este raportul dintre adjectivul „legionar“ (referitor la organizații) și sintagma anterior menționată. ... 7. În acest context, se precizează că noțiunea de „legionar“ nu poate fi înțeleasă nici prin raportare la semnificația sa obișnuită, din limba română, respectiv la cea prevăzută în cuprinsul Dicționarului explicativ al limbii române, interpretare la care obligă, în mod expres, prevederile art. 36 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. ... 8. Se susține că aceeași confuzie semantică este creată în privința sensului sintagmei „materiale legionare“ din cuprinsul dispozițiilor art. I pct. 6 din legea criticată. ... 9. Astfel, se susține că absența unei definiții legale exprese a noțiunii de „legionar“ lasă loc arbitrarului în activitatea organelor judiciare chemate să urmărească și să judece cele două infracțiuni prevăzute la art. I pct. 5 și pct. 6 din legea criticată, aspect ce poate să genereze o jurisprudență neunitară și, în consecință, instabilitate juridică. Se subliniază că pericolele anterior menționate sunt cu atât mai mari cu cât infracțiunile analizate care privesc inițierea, constituirea, aderarea, sprijinirea unei organizații cu caracter legionar sunt sancționate cu pedepse penale severe (închisoarea de la 3 la 10 ani și, respectiv, de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi). ... 10. Se mai susține că, în mod similar, nici termenul de „fascist“ nu beneficiază de o definiție legală, chiar dacă acesta este folosit constant în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002, aspect ce ridică aceeași problemă de neconformitate a dispozițiilor legale criticate cu standardele de calitate a legii impuse de prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. ... 11. Făcându-se apel la dreptul comparat, este invocată legislația penală din Franța (art. R645-1 din Codul penal), din Italia (art. 3 pct. 3 din Legea nr. 654/1975) și din Germania (art. 86a din Codul penal) ce reglementează domeniul analizat. ... 12. În ceea ce privește sintagma „materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe“, se susține că aceasta este lipsită de claritate, din perspectiva conținutului, a concentrației sale și a definirii autorului faptelor. ... 13. Cu privire la conținutul sintagmei anterior menționate, se observă că aceasta este folosită de legiuitor în configurarea obiectului material al infracțiunii prevăzute la art. I pct. 6 din legea criticată, care are în vedere, conform art. I pct. 3 din aceeași lege, imagini, mesaje text, conținut audiovideo, cărți, articole, documente, materiale de propagandă, precum și alte asemenea reprezentări care transmit idei, concepții sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe. Se susține că definiția astfel dedusă este circulară, deoarece lămurește numai sensul noțiunii de „materiale“, dar calificarea acestora ca fiind fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe se realizează prin trimitere la noțiunile de „idei“, „concepții“ și „doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe“, semnificația atributelor astfel enumerate nefiind precizată; cu alte cuvinte, lipsește tocmai elementul central (substanțial) al „materialelor“ la care se referă faptele incriminate de art. I pct. 6 din legea criticată, ceea ce lasă loc arbitrarului în interpretarea și aplicarea noțiunilor analizate de către organele judiciare. ... 14. Se susține, totodată, că asemenea idei, concepții și doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe nu sunt cele identificate, în mod expres, în cuprinsul art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002, normă juridică ce nu a suferit modificări ca urmare a adoptării legii ce face obiectul prezentei sesizări. În acest sens, se arată că enumerarea din cuprinsul normei anterior menționate nu este una exhaustivă, fapt ce rezultă din utilizarea, în textul ei, a conjuncției „precum“ și că prevederile acesteia utilizează concepte relative ori imposibil de cuantificat, cum ar fi „naționalismul extremist“. ... 15. Se arată că legislația în vigoare nu delimitează conceptul de „naționalism“ de superlativul acestuia, „naționalismul extremist“, astfel că este dificilă delimitarea dintre idei, concepții și doctrine simplu naționaliste, care par să fie permise de legiuitor, și cele extremiste, a căror distribuire sau punere la dispoziția publicului se pedepsește cu închisoarea de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi. Cu alte cuvinte, se susține că, din perspectiva anterior precizată, frontiera ilicitului penal nu este deloc trasată de legiuitorul organic. Totodată, se susține că sintagma „naționalism extremist“ din cuprinsul art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 este neconstituțională în raport cu dispozițiile art. 30 alin. (7) din Constituție, extinzând nepermis sfera limitărilor care pot fi aduse libertății de exprimare. De altfel, se susține că și caracterul exemplificativ al enumerării prevăzute la art. 2 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 contravine normei constituționale anterior menționate, deoarece caracterul exemplificativ al celei dintâi tinde la extinderea sferei de aplicare a dispozițiilor art. 30 alin. (7) din Constituție. ... 16. Se susține că sintagma criticată este lipsită de claritate și din perspectiva concentrației sale, deoarece, distinct de cele mai sus invocate, legiuitorul nu precizează nivelul concentrației de conținut fascist, legionar, rasist sau xenofob dincolo de care un astfel de conținut poate constitui obiectul material al infracțiunilor reglementate prin dispozițiile legii criticate. Se face trimitere, în acest sens, la versurile poeziei lui Mihai Eminescu, „Scrisoarea III“, despre care se afirmă ca ar putea fi considerate interzise potrivit legii criticate. Din acest punct de vedere, se susține că dispozițiile art. I pct. 8 din legea criticată nu reglementează o excepție suficientă. ... 17. Din perspectiva autorului faptei ce vizează materiale fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, se susține că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 4 alin. (1) , (2) , (2^1) [astfel cum acesta este reglementat prin art. I pct. 6 din legea criticată] și alin. (3) [astfel cum acesta este modificat prin art. I pct. 8 din legea criticată] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002, nu rezultă cu certitudine sfera persoanelor care pot fi subiect activ al infracțiunilor incriminate prin legea ce face obiectul prezentei sesizări. ... 18. Cu privire la sintagma „cultul persoanelor care au făcut parte din conducerea organizațiilor fasciste, legionare, rasiste și xenofobe“ din cuprinsul art. I pct. 9 și pct. 15 din legea criticată, se susține că aceasta este neconstituțională, fiind contrară standardelor de calitate a legii, prevăzute la art. 1 alin. (5) din Constituție, pentru cele trei motive care vor fi arătate infra. ... 19. În primul rând, se susține că legea criticată nu prevede autoritatea competentă să stabilească că o anumită organizație are caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, astfel că există riscul pronunțării unor soluții contradictorii în practica administrativă și în cea judiciară; altfel spus, este posibil ca una și aceeași organizație să fie calificată de anumite instanțe sau organe administrative ca având un caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, pe când alte autorități judiciare sau administrative să aprecieze că organizația respectivă nu poate să fie încadrată în această categorie. Pentru aceste motive, se arată că dispozițiile legale criticate creează un climat de insecuritate juridică ce contravine dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție. ... 20. Mai mult, se arată că prevederile legale criticate se îndepărtează chiar și de standardele impuse de reglementarea existentă. Astfel, potrivit art. 2 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002, în categoria persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid, contra umanității și de război, sunt cuprinse și persoanele din conducerea unei organizații al cărei caracter criminal a fost constatat prin hotărârea unei instanțe penale internaționale. Noua reglementare nu mai prevede însă condiția obligatorie a calificării unei organizații ca având caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob printr-o hotărâre judecătorească definitivă care să constate acest caracter, aspect care încalcă principiul supremației legii și competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a se pronunța asupra limitării drepturilor fundamentale. ... 21. În al doilea rând, se arată că legea criticată nu enumeră criteriile potrivit cărora se poate stabili că o persoană a făcut parte din conducerea unei organizații dintre cele prohibite de dispozițiile legale criticate. Mai exact, se susține că legiuitorul ar fi trebuit să lămurească cel puțin următoarele aspecte: care sunt atribuțiile pe care persoana vizată trebuia să le fi îndeplinit pentru a se considera că face parte din organele de conducere ale organizației, respectiv că nu a deținut o simplă funcție de execuție în cadrul organizației interzise; dacă prevederile nou-introduse în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 31/2002 se referă doar la conducerea centrală a organizației interzise sau și la organele locale de conducere ale aceleiași organizații; dacă este relevantă implicarea efectivă a persoanei în conducerea organizației sau dacă simpla împrejurare că aceasta figurează nominal printre membrii conducerii organizației este suficientă pentru aplicarea prevederilor legale nou-introduse. ... 22. Sunt invocate, totodată, pct. 8 și 10 din Avizul nr. 125 din 6.05.2025 al Consiliului Legislativ referitor la proiectul legii ce face obiectul prezentei sesizări. ... 23. În al treilea rând, se susține că legea criticată nu prevede semnificația noțiunii de „promovare publică“ a cultului anumitor categorii de persoane. Se subliniază faptul că este evident că un astfel de cult implică o acțiune mai intensă decât simpla admirație a unei persoane, însă este total incertă granița dintre admirația licită a unei persoane (chiar dacă aceasta face parte din categoriile indicate de legiuitor) și cultul unei astfel de persoane, ca faptă prevăzută de legea penală. Cu alte cuvinte, se susține că legiuitorul ar fi trebuit să reglementeze un prag minim de intensitate a promovării persoanelor enumerate la art. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 31/2002 care să poată fi luat drept reper de către organele judiciare competente cu prilejul soluționării cauzelor penale. ... ...