Decizia CCR nr. 458/2012Paragraful 9

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat pune persoanele interesate în imposibilitatea de a introduce cererea pentru acordarea sau redobândirea cetăţeniei, acestora fiindu-le astfel îngrădit accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, prin restrângerea dreptului de a fi reprezentate de un avocat. Susţine că dreptul la apărare trebuie privit ca un drept absolut, dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Constituţie referindu-se "la tot parcursul procedurilor jurisdicţionale şi judecătoreşti, nu numai la un proces anume". Arată că prevederile art. 13 alin. (1) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 instituie "un tratament vădit inegal în ceea ce priveşte raporturile juridice dintre diferitele categorii sociale care pot apela la serviciile de specialitate ale unui avocat şi cele care nu au posibilitatea de a-şi exercită diferitele drepturi prin persoane interpuse sau chiar personal". Mai susţine că este nesocotit art. 16 alin. (1) din Constituţie, care nu face distincţie între cetăţenii români şi foştii cetăţeni români "care au pierdut dreptul de a fi români prin diferite tratate". Precizează că textul de lege criticat instituie obligaţia diferitelor categorii de cetăţeni de a depune personal sau prin mandatar o cerere sau petiţie adresată Statului român, spre deosebire de alte instituţii, precum primării sau prefecturi, unde este suficientă o simplă procură notarială sau împuternicire avocaţială.