Decizia CCR nr. 356/2012Paragraful 8

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat pune persoana interesată în imposibilitatea de a introduce cererea pentru acordarea sau redobândirea cetăţeniei, îngrădind accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, prin restrângerea dreptului de a fi reprezentată de un avocat. Susţine că dreptul la apărare trebuie privit ca un drept absolut, dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Constituţie referindu-se la tot parcursul procedurilor jurisdicţionale şi judecătoreşti, nu doar la un proces anume. Arată că prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 21/1991 instituie un tratament vădit inegal între diferitele categorii sociale care pot apela la serviciile de specialitate ale unui avocat şi cele care nu au posibilitatea de a-şi exercită diferitele drepturi prin persoane interpuse sau chiar personal. Mai susţine că este nesocotit art. 16 alin. (1) din Constituţie, care vizează cetăţenii, indiferent dacă aceştia sunt cetăţeni români sau foşti cetăţeni români "care au pierdut dreptul de a fi români prin diferite tratate". Precizează că textul de lege criticat instituie obligaţia diferitelor categorii de cetăţeni de a depune, personal sau prin mandatar, o cerere ori petiţie adresată statului român, spre deosebire de alte situaţii, în care, pentru sesizarea unor instituţii, precum primării sau prefecturi, este suficientă o simplă procură notarială ori împuternicire avocaţială.