Decizia CCR nr. 55/2026Punctul 19

19. Curtea reține că în prezenta cauză autorul excepției critică dispozițiile art. 154 alin. (4) din Codul de procedură civilă, susținând că sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează astfel încât instanța ar avea un drept de opțiune între multiplele modalități de comunicare prevăzute de art. 154, putând recurge direct la comunicarea prin poștă, prevăzută la alin. (4) , fără a proceda, anterior, la citarea prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice salariat al acesteia, conform dispozițiilor alin. (1) al aceluiași articol. Se mai arată că această ordine a modalității de realizare a comunicării actelor de procedură rezultă din folosirea, în alin. (4) al art. 154, a sintagmei „nu este posibilă“, însă în practica instanțelor această ordine nu este respectată, încălcându-se astfel dreptul la acces liber la justiție și la exercitarea căilor de atac, autorul considerând că o dovadă în acest sens este faptul că nu a primit sentința instanței de fond comunicată de instanță prin intermediul serviciilor poștale, conform art. 154 alin. (4) , fără ca anterior să se fi realizat comunicarea prin intermediul agentului procedural sau al salariaților instanței. ...