Decizia CCR nr. 55/2026Punctul 18

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 154 din Codul de procedură civilă reglementează organele competente și modalitățile de comunicare a actelor de procedură. Astfel, cu privire la comunicarea actelor de procedură, (i) prin alin. (1) se dispune realizarea comunicării, din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și ai altor instanțe în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul (ii) prin alin. (4) se stabilește că, în cazul în care comunicarea potrivit alin. (1) nu este posibilă, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, în plic închis, la care se atașează dovada de primire/procesul-verbal și înștiințarea prevăzute la art. 163. De asemenea, (iii) potrivit alin. (5) comunicarea se poate face și în mod nemijlocit prin executorii judecătorești sau prin servicii de curierat rapid, la cererea părții interesate și pe cheltuiala sa, (iv) precum și de grefa instanței și prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia, dacă partea a indicat instanței datele corespunzătoare în acest scop, această ultimă modalitate fiind reglementată la alin. (6) . ...