Decizia CCR nr. 409/2012Paragraful 24

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că soluţia legislativă criticată de Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a mai constituit obiect al analizei de constituţionalitate în raport cu acelaşi text constituţional şi critici identice celor invocate în prezenta cauză. Astfel, analizând reglementarea anterioară Legii nr. 263/2010, respectiv pe cea a dispoziţiilor art. 264 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii care aveau o redactare identică celor care fac obiectul prezentei cauze, Curtea, prin Decizia nr. 356 din 23 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, a reţinut că "art. 47 alin. (2) din Constituţie, republicată, consacră dreptul la pensie pentru toţi cetăţenii, în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru beneficiul efectiv al dreptului la pensie, criteriile de acordare a pensiei şi modul de calcul al cuantumului acesteia, ca şi toate celelalte norme de drept substanţial ori de procedură privind funcţionarea sistemului public de asigurări sociale trebuie reglementate prin lege. Legiuitorul are, în consecinţă, competenţa exclusivă şi opţiunea liberă pentru stabilirea veniturilor în raport cu care se datorează contribuţia la fondul asigurărilor sociale şi în raport cu care se calculează cuantumul pensiilor şi al altor ajutoare sociale. În această privinţă Constituţia nu dispune.